Printul cioara

Gata de lupta

Un pumnal fu înfipt cu putere in harta de pe masa. Tipul care o făcuse își lua mana de pe arma si își șterse sudoarea de pe frunte.

-Deci au un bar secret sub pământ! Nu-i de mirare ca de abia ii vedem prin oraș!

Lordul corb stătea gânditor in capul mesei, ascultând cu interes ce tocmai spusese corbul îmbrăcat in armura neagra de lângă el. Culoarea neagra a armurii era un semn distinctiv, care diferenția gardienii de elita de cei de rând.

Lordul își schimba poziția de la masa si se apleca asupra harții. Studie fiecare strada, fiecare alee si fiecare drum ce trecea șerpuitor prin oraș. Unde sa le fie sediul central, unde naiba li se ascundea șeful? Cu toate ca trăise toata viată in orașul ala, doar acum realiza ca nu îl cunoștea in întregime. Erau unele locuri de cere nici măcar nu auzise...

Erik smulse pumnalul din harta si indica o strada cu vârful acestuia.

-Asta e locul in care se ascundea alchimistul. Poate găsim ceva prin ruine?

Un alt corb in armura neagra, ras in cap pe jumătate si cu parul rămas dat peste cap lovi cu pumnul in masa si atrase atenția tuturor celor prezenți.

-Daca au un bar secret sub oraș, mai mult ca sigur au si alte locuri asemănătoare. Poate ceva ce se leagă de canale?

-Poate, răspunse lordul gânditor. Merita sa verificam! Teo, Cinder, voi doi aveți onoarea de a verifica prin canale! Anunța el rânjind.

Cinder care stătuse pana acum tăcuta, lipita de un perete din încăpere, așteptând un ordin, pufni nemulțumita. Era una din cele mai talentate si periculoase războinice corb, fosta gardiană de elita, acum mai mult o mercenara ce călătorește prin satele din apropiere rezolvând probleme cu "dăunătorii".

Cei din rangurile de deasupra sa fura tare dezamăgiți când aceasta părăsi Garda orașului pentru o viată mai lipsita de reguli. Potențialul ei era unul uriaș, le părea rău ca îl risipește așa. Totuși, se bucurară nespus când rebela nebunatica își oferi ajutorul. Avură noroc sa dea de ea prin oraș zilele trecute. Cel mai bun lucru la ea era ca știa sa păstreze un secret, chiar si in cele mai tensionate momente de conflict in care oricărui corb normal i-ar veni sa-ti arunce in cap toate secretele si problemele personale din cauza resentimentelor.

-De ce eu?! Eu am venit cu ideea, n-ar trebui sa pui pe altcineva? Întrebă Teo ridicând mâinile agasat.

-Pentru ca așa zic, răspunse lordul, si își muta atenția asupra harții, la fel ca restul corbilor din încăpere apoi fâlfâi palma in direcția gardianului uriaș.

Teo își dădu ochii peste cap si se îndrepta spre ieșire cu Cinder pe urme. Mersul țanțos al tipei atrase atenția câtorva corbi din încăpere, iar sunetul tocurilor ei încă auzindu-se de pe hol le făcea penele sa se zburlească.

Erik studie cu coada ochiului încăperea in care se afla. Multe rafturi prăfuite pline de pergamente si cârti, probabil cu strategii sau poate chiar jurnalele unor foști generali, acopereau efectiv un perete întreg. Plimbându-și privirea in susul peretelui uriaș dădu, in centrul tavanului de o cupola de sticla murdara, prin care lumina soarelui de abia trecea. Tare ciudat, dar avea sens. Lordul convoca o întâlnire de urgenta după discuția cu Erik. Își chema cei mai buni gardieni si cei mai experimentați războinici in sala speciala din castel pe care o foloseau extrem de rar, de fapt niciodată, si anume camera planurilor de război.

Avea de gând sa acționeze cat mai curând si sa distrugă din prima centrul, nucleul organizației corupte ce fragmenta orașul. După le va fi mult mai ușor sa se ocupe de restul, când clanul se va dezbina după dispariția liderului. Totuși, cel mai probabil toata lumea va încerca sa preia puterea. Dar asta nu se va întâmpla, nu vor avea timp, ii vor fila, presa si momi pana nu vor mai rămâne decât foarte putini membri care sa renunțe de buna voie.