Printul cioara

Planuri de viitor

-Liniște! Liniște toata lumea! Se auzi strigătul unui corb peste forfota infernala din mica sala de război. Șefi de garda, înalți demnitari, vânzători bogați, nobili de cel mai înalt rang, toți aceștia se înghesuiră la masa cea lunga ce se întindea dintr-un capăt al salii in celălalt si de când ajunseră continuau sa vorbească neîntrerupt, unii mai agitați ca alții.

Gălăgia din încăpere nu se liniști, din contra ba chiar se amplifica in momentul in care un corb uriaș se ridica de pe scaunul sau si ii privi pe toți amenințător. Văzând cum aceștia îl studiază cu ochi mari, corbul își izbi pumnul îmbrăcat într-o mânușă de fier de masa. In următoarea secunda toate vocile se stinseră. Corbul pufni si se așeza la loc, adoptând o postura nepăsătoare. Își puse călcâiele pe masa si începu sa se legene pe scaunul care scârțâia de parca urma sa se rupă. Corbul din capul mesei clipi recunoscător spre acesta apoi începu:

-Ne-am adunat azi aici pentru a va înștiința de situația actuala cu care ne confruntam, dar si despre schimbările legislative care vor intra in vigoare începând de mâine!

Din ce in ce mai multe voci socate începură sa se răspândească peste tot in încăpere, însă liniștea se așternu iar când corbul uriaș dădu sa se ridice. Lordul corb își începu discursul menționând, înainte de toate, numele victimelor misiunii de acum câteva zile...

Imaginea adunării de corbi se distorsiona pentru o secunda, apoi dispăru de pe lichidul sângeriu care bolborosea intr-un cazan. Damian stătea nemișcat lângă acel vas, așteptând ca imaginea sa redevină clara pentru a putea urmări in continuare cum se desfășura întâlnirea urgenta a lordului corb.

-Cum ai făcut chestia aia sa meargă? Parca trebuia sa introduci in cazanul ala o picătură din sângele persoanei pe care vrei sa o vezi, de unde ai sângele lordului corb, se auzi din pragul ușii.

Damian ignora vocea enervanta a lui Storm in timp ce imaginea începea sa redevină clara, însă răspunse cu jumătate de gura, concentrat la lichidul schimbător:

-Folosesc un ochi cu rădăcina. Am reușit pana la urma sa-l fac sa meargă, însă nu a fost ceva plăcut, adaugă el încruntându-se.

-O vai, nu ochii aia cu aripi iar! Îmi dau fiori.

Damian își întoarse chipul spre ucenicul sau prostănac doar pentru a se putea bucura de o secunda de satisfacție când ii văzu fata plina de dezgust si groaza din momentul in care acesta dădu cu privirea de gaura însângerată din locul in care trebuia sa i se afle ochiul stâng.

-Nu chiar, de data asta... e unul mai special, rânji Damian după care se întoarse la imaginea din vasul cu sânge care se clarifica.

-Mda, am vrut doar sa te anunț ca l-am eliberat pe print după cum mi-ai cerut...

-Minunat, șopti Damian scurt.

Storm dădu sa se apropie de învățătorul sau însă decise ca e mai bine sa nu se implice in orice făcea acolo, așa ca ii întoarse spatele si vru sa părăsească încăperea, însă vocea aspra a lui Damian îl făcu sa înghețe:

-Si unde crezi ca te duci? Treci aici si casca bine ochii, corbii ăștia sunt de acum țintele tale!

Ucenicul nu avea ce face, se apropie de vas si începu sa urmărească cu dezgust scena care se desfășura pe sângele tremurător al strămoșilor săi, neputând auzi nimic din ce se petrecea acolo, spre deosebire de Damian care părea absorbit de conversație. Lordul corb trecu in cele din urma la primul subiect:

-Din cate probabil ați auzit, acum câteva zile am concentrat un număr foarte mare de gărzi in apropierea centrului orașului pentru a percheziționa o clădire care se presupune ca ar fi fost ocupata de Ghearele Încovoiate, cel mai sângeros grup de criminali din oraș. Misiunea era simpla in teorie, blocam orice gura de aerisire si umpleam sala cu gaz menit sa-i scoată afara, însă in practica a fost mult mai dificil. Se pare ca Ghearele Încovoiate știau deja de planul nostru si au încercat sa întoarcă soarta in favoarea lor schimbând butoaiele cu gaz lacrimogen cu butoaie cu gaz toxic care urma sa omoare majoritatea gărzilor care intrau in clădire. Din fericire am fost pregătiți de orice... sau cel puțin așa am crezut.