Printul cioara

Alchimistul

Nu de mult se inserase. Mulțimile de corbi ce se strânsese in fata castelului începu sa se destrame. Lumea se adunase sa asculte anunțul celui mai loial aghiotant al Lordului Corb, sfetnicul sau bătrân si morocănos. Acesta informase populația in legătura cu incendiul din orașul vecin si ii rugase pe cei care au informații ce ar putea fi utile, sa se adreseze cat mai urgent gărzilor. Văzând ca nimeni nu pare interesat de oferta, acesta puse in joc si o recompensa de 500 de monede de aur. In momentul acela toți corbii își întoarseră privirile. In fine, acum anunțul era gata iar mulțimea se făcea tot mai mica. Sarah privea scena cu interes, de pe pervazul geamului de la camera lui Erik. Printul pe de alta parte, dormea dus. Fumul spirit ii epuizase mintea. Era așa amețit când ajunse Sarah înapoi la el la bar încât nici nu o recunoscu. Cumva, fata reuși sa-l duca înapoi la castel in siguranța. Pe drum, efectul fumului spirit se diminuase din ce in ce mai mult, însă cu fiecare picătura de conștienta pe care o recupera printul, devenea tot mai somnoros. Surprinzător totuși, acesta reuși sa zboare pana in camera sa. Pe drum discutaseră despre ce aflase Sarah de la cei doi lachei. Aveau de gând sa-i facă o vizita alchimistului, in noaptea aceea deoarece nu reușise sa scoată nimic util de la cei doi. Conform spuselor lor, ei erau doar niște simpli lachei, nu știau de rivalitatea dintre clanuri. Părea plauzibil, însă sigur ascundeau ceva. Sarah se ridica de pe pervaz si se îndrepta in liniște spre printul adormit. Cu fiecare pas pe care îl făcea, cu privirea ațintita spre Erik, simțea cum inima începea sa-i bata mai repede si o căldura plăcută sa-i invadeze pieptul. Ajunse in dreptul printului si se opri. Poate ar trebui sa-l mai lase sa doarmă puțin, măcar pana se întuneca, pana la urma, va fi o noapte lunga. Fata regreta ca nu se culcase si ea măcar câteva ore, dar acum era deja prea târziu.

Sarah se îndrepta iar spre fereastra si admira orașul care începea sa se cufunde in întuneric. Ultimii corbi ramași pe strada încă își cărau marfa ce fu expusa in timpul zilei, înapoi in magazine. Pe o alta strada, puțin mai îndepărtată, un corb cu o torța in mana ii atrase atenția fetei. Gândul ii fugi direct la incendiatorii depozitului din Orașul mierla. Toate simțurile începură sa i se trezească când văzu cum corbul își lua zborul, dar se relaxa când realiza ca acesta doar aprindea felinarele de pe strada. Inspira adânc si își muta privirea la cer. O stea deja își făcu apariția, anunțând sosirea oficiala a nopții. Era timpul sa se pregătească de treaba. Își întoarse privirea spre canapeaua pe care dormea printul. Acesta aparent se trezise de o vreme, însă închise brusc ochii, prefăcându-se ca doarme. Sarah își miji ochii apoi se încrunta. Ce nesimțit, își zise in sinea ei, cu toate ca sufletul parca ii râdea la gândul ca printul o privise in tot acest timp. Se îndreptă spre canapeaua printului intr-un mod in care ar fi putut atrage atenția oricui. Se opri lângă print, se apleca puțin spre el si când văzu ca acesta își întredeschide un ochi îl înghionti in burta si zise râzând:

-Sus leneșele, lasă vrăjeala pe mai târziu.

Erik se ridica brusc si pufni. Avea zâmbetul pe buze. Trecuse destul de mult de când nu mai dormise atât de liniștit, fumul spirit chiar își făcuse treaba. Erik se îndrepta buimac spre peretele pe care erau expuse arme, duse mana pe mânerul unei săbii, îl roti si peretele se deschise dând la iveala un arsenal întreg de arme si armuri. Sarah era complet uimita. Veni lângă print si privi toate minunățiile de acolo. Erik își duse o mana pe frunte, deoarece era puțin amețit si zise oftând:

-Ok, alege ce vrei de aici. Da-mi 2 minute si sunt gata si eu, încheie el apoi ieși din camera sa, clătinându-se ușor pe picioare.

...

Strada era complet pustie. Cei doi reușiră sa ajungă in nordul orasului, in cartierul in care cică ar locui alchimistul, asta in cazul in care cei doi lachei nu ii trimiseră pe o pista falsa. Multe lăzi acoperite de paturi mari de pânza se scăldau in lumina venita de la felinarul din coltul străzii. Aceste lăzi aparțineau unei prăvălii decente, prin fereastra căruia se puteau vedea manechine îmbrăcate in costume simple de piele sau pânza. Erik si Sarah mergeau înainte alături, privind vigilenți in jur după orice ar putea părea suspect. Amândoi erau îmbrăcați in costume negre lungi, sub care își ascunseseră armele. Sarah lua cu ea arma pe care o primise in dar de la tatăl sau, lama extensibila ascunsa in mâneca si mai lua din arsenalul lui Erik niște cizme extrem de drăguțe. Bineînțeles, acestea conțineau un dispozitiv conectat la o lama ascunsa care putea fi scoasa din ascunzătoare in caz de maxima urgenta. Erik pe de alta parte își lua cu el tot felul de arme complicate precum o mini arbaleta legata de încheietura, încărcata cu 10 săgeți de fier. Își mai ascunse trei pumnale in vestimentație, fiecare in cate un buzunar special, menit sa evite disconfortul cauzat de arma si posibilitatea de a te râni din greșeala in anumite momente. Sarah nu îl întreba de ce are așa multe arme in camera, se gândi ca poate e doar un colecționar înrăit, cu toate ca nici ea nu prea se credea. Erik se opri in mijlocul străzii, ridica din umeri confuz si zise: