Printul cioara

Facand pe detectivii

Cu toate ca era amiaza mare si soarele strălucea cu putere, strada pe care înaintau precauți doi corbi era cufundata in umbre. Clădirile înalte si dărăpănate blocau lumina soarelui, menținând pe strada pietruita o atmosfera tensionata. Din loc in loc se mai auzea lătratul sau mârâitul unui câine maidanez flamand. In afara celor doi corbi, strada era complet pustie. Nimeni nu era așa nesăbuit încât sa se aventureze pe teritoriul unui clan de corbi, însă cei doi aveau un motiv bun. Aceștia se opriră in fata unei clădiri cu trei etaje. Spre deosebire de celelalte clădiri, aceasta era stilata si înfrumusețata cu modele variate. Ferestrele de sus erau acoperite de perdele luxoase. Cei doi corbi se priviră un moment, vizibil agitați, apoi amândoi își mutară privirea la ușa metalica.

-Mda, nu pot sa cred ca noi chiar facem asta, spuse unul din corbi ezitând.

-Erik, nu te panica, respecta planul si o sa fie bine.

-Daca zici, răspunse printul neîncrezător. Chiar daca inițial nu a fost de acord cu planul tovarășei sale, in cele din urma s-a lăsat păgubaș si a acceptat planul fetei. Acum era mai greu. Ideea era sa fie cat mai diplomați cu putința si sa încerce sa negocieze eliberarea prietenilor săi, in cazul in care aceștia erau ținuți ostatici. Cu toate acestea, Erik presimțea ca nu se va termina bine, dar ce putea sa facă? Nu ar fi vrut sa o lase pe Sarah singura in treaba asta si trebuia sa afle adevărul despre foștii săi prieteni.

Sarah îl mai privi o data pe print apoi bătu la ușa de câteva ori. Așteptară câteva momente si văzând ca nu se întâmpla nimic aceasta lovi cu pumnul in ușa, furioasa. Exact in acel moment, cineva o întredeschise si mârâi neprietenos. Tipul de după ușă o studie pe fata de sus pana jos apoi își muta privirea asupra lui Erik. Își încrunta privirea apoi spuse cu vocea sa groasa:

-Plecați! Si dădu sa tragă ușa dar Sarah îl opri.

-Trebuie sa vorbim cu șeful tău! Acum! adăugă ea furioasa.

-Am zis sa plecați, ești surda?! Tipa bărbatul de după ușă.

Când acesta dădu sa închidă ușa a doua oara, de undeva din spatele sau se auzi o voce calma si plăcută întrebând:

-Cine e la ușă?

-Nimeni... niște copii care vor sa-l interogheze pe șefu, cică.

Urma un scurt moment de tăcere.

-Sa intre, se auzi din clădire.

Bărbatul deschise ușa larg si se dădu la o parte lăsându-i pe cei doi sa intre in cuibul Ghearelor Încovoiate, unul din cele mai periculoase locuri din oraș. Fata o lua înainte pe lângă portar, si Erik o urma fără sa ezite. Încerca sa para cat mai calm si detașat posibil însă simțea privirea portarului uriaș si plin de tatuaje cum ii arde spatele. Trecând pragul, cei doi ajunseră intr-un hol lung la capătul căruia ii aștepta un corb îmbrăcat intr-un costum negru elegant. Acesta le zâmbea fermecător si le făcu semn sa se apropie. Ajunși in fata corbului, cei doi salutara respectuoși. Corbul le răspunse la salut apoi începu cu un ton binevoitor si prietenos:

-Adolescenți nebunatici ce sunteți, ați venit pana aici sa încercați cea mai noua minunăție a științei, fumul spirit? Sau ați venit pentru experiența de neuitat a unei petreceri nebune?

-Nu... zise Sarah dar fu întrerupta.

-Atunci... vreți un loc mai liniștit in care, sa fiți singuri, întreba corbul împungându-l pe Erik cu cotul. In ochi i se putea vedea entuziasmul.

Sarah si Erik priviră amândoi, rușinați, in alta parte câteva secunde.

-Am venit sa vorbim cu... începu Erik, dar fata ii acoperi gura cu o mana si continua repede: