Capitolul 25

512 37 0
                                    

     Perspectiva lui Sebastian

     Picioarele lui Eve de înmoaie și o prind înainte să facă contact cu solul.
     - Eve, e totul bine, va fi bine. Rezista, iubito, rezista.
     Mă privește cu ochii în lacrimi și vrea să spună ceva dar nu o las.
     - Nu, iubito, nu vorbi. Conservați energia, avem destul timp sa vorbim o viața întreagă.
     Doua fete se apropie de Eve, una îi apăsa pe rana și cealaltă suna la salvare.
     - Rezista, surioara, rezista. Ai uitat ce m-ai învățat? Fi o luptătoare așa cum mi-ai spus mie sa fiu. Gândește-te la viața pe care o ai înainte, la Sebastian dar cel mai important e copilul ce îți crește în pântec.
     - Poftim? Spun cu răsuflarea tăiată. Copil?
     - Da! E însărcinată.
     Nu pot sa îmi cred urechilor. Nu se poate așa ceva. Cat a fost cu mine a luat pastile.
     - Te-ai atins de femeia mea? Spun nervos apucandu-l de gat pe fostul mire.
     - Încet, Sebastian. E copilul tau! Eu și Evelyn nu am împărțit mai mult de o imbratisare frățească.
     - Minți! A luat pastile.
     - Accepta adevărul,pastilele de uita sau își pierd efectul dacă consumi alcool sau iei antibiotice. Îți jur că nu m-am atins de ea și nici altcineva nu a făcut-o.
     Amintirea cu Eve acum aproape 2 luni când a avut o durere de măsea insuportabila si a luat antibiotice mă lovește în cap că un ciocan.
     Copilul meu.... Copilul meu....O sa fiu tată. În pântecul iubitei mele creste fructul pasiunii noastre.
     - Voi fi tată....Spun balbaindu-ma.
     - Vei fi un tată minunat, Sebastian. Acum dacă nu te superi, dă-mi drumul și eu vreau sa apuc sa fiu.
     - Îmi pare rău....Spun fugind la Eve.
     Culoarea i se scursese din obraji iar ochii își pierduseră din strălucire.
     - Iubito, iubito lupta, te rog, iubito. Lupta pentru ingerasul nostru. Pentru noi.
     Singurul lucru pe care îl spune înainte să închidă ochii e " Te iubesc". Nu de poate asa ceva,nu te voi pierde. Nu te las sa pleci nicăieri.
     O i-au in brațe și o strâng la pieptul meu, o zgudui și tip la ea sa se trezească dar nici un răspuns.
     - Eve, deschide ochii, te rog, dragostea mea. Tip cat mă țin plămânii.
     Dar înainte să mă dezmeticesc corpul ei îmi e smuls din brațe de către medicii de pe ambulanță. O pun pe targă și pleacă cu ea lasandu-ma singur cu lacrimile curgandu-mi suroaie pe obraji.
 

Dragostea si DestinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum