Dragostea si Destinul

Capitolul 22

     Perspectiva lui Sebastian.

     Am uitat șirul zilelor de când am ajuns in India. O caut peste tot, cu poza ei în mână întreb orice persoana pe lângă care trec.
     Nimic! Absolut nimic. Parca a intrat în pământ nu alta.
     O caut ca un disperat. Pe măsură ce mai trec de un oraș fără rezultat simt că aerul mi se taie. Simt că nici inima nu mai vrea sa îmi bata in piept.
     O sa inebunesc daca nu o găsesc.
     Bine macar că nu sunt singur altfel sigur turbam.
     Damian chiar e un prieten loial și îi mulțumesc pentru asta. E alaturi de mine și mă susține, mă încurajează să nu mă dau bătut niciodată.
     Știe și el ce înseamnă ea pentru mine și e hotărât să facem tot ce ne este în putere sa ajungem cu totii acasă.
     Nu vreau să îmi închipui viața fără ea. Nu încă. Nu mă dau bătut până nu o găsesc.
     Doar ce am ajuns in Mumbai unde Damian așteaptă să se găsească cu un prieten vechi. Din câte mi-a spus el este cel ce la învățat să lucreze cu mașinile și cel care la sfătuit să deschidă atelierul auto.
     - Îl mai așteptăm mult pe prietenul tau?
     - Trebuie să ajungă din clipa in clipa. Știu că ești agitat, dar, te rog, ne va fi mai ușor în trei.
     - Fie. Spun înfrânt.
     În câteva minute un băiat bine făcut de apropie de noi și îl lua in brațe pe Damian. Arata normal, nimic ciudat. Are parul negru, creț, ochii căprui și trăsături butucănoase dar nu suficient cat sa ii afecteze aspectul.
     - Prietene, ce multi ani au trecut.
     - Prea multi, prea multi, prieten drag.
     - Cu ce ocazie pe aici?
     - Nu sunt in vacanta, Varash. Cred că o mai tii minte pe Evelyn, nu-i așa?
     - Cum aș putea să uit de îngerul ăla de fata. I-am spus că odată și odată mă voi întoarce și o sa o iau de sotie.
     Soția astuia? Incep sa mârâi amenințător.
     Damian mă vede și imediat completează.
     - Ai pierdut sansa, frate. El este Sebastian, viitorul soț al lui Evelyn.
     - Felicitări amice, ești tare norocos.
     - Mersi... Spun încet.
     - Varash, de asta suntem aici, se pare ca tatăl ei a rapit-o iar noi incercam sa o găsim. Te rog, ajuta-ne. Am străbătut cred că jumătate de țară în căutarea ei. Am umplut India de afișe cu poza ei. Te rog.
     - Cum sa nu te ajut. Arata-mi harta pe unde ați fost.
     Scot harta imensa și o întind pe capota mașinii.
     - Ați străbătut ceva, în regulă. În seră asta nu mai avem ce face căci deja e târziu,Maine dimineata pornim la drum.
     - Așa târziu? Întreb eu protestand.
     - Aveți nevoie și voi de odihna. În plus în seara asta un prieten bun de căsătorește și nu pot lipsi. Vreți să mergeți cu mine sa vedeți o nunta adevărată?
     - De ce nu, oricum fara tine nu avem ce face, ce zici Sebastian?
     - Cred că e în regulă.
     - Perfect. Haideți să lăsați bagajele și faceți un dus să vă răcoriți.
     Am o presimțire ciudată în legătură cu nunta asta. Ceva nu e în regulă.