Dragostea si Destinul

Capitolul 3

     Am intrat val vârtej în restaurant și am fugit cat de repede am putut că sa ajung la vestiar.
     Danielle venise repede după mine sa vadă ce am pățit și de ce am întârziat atât de mult. Am incercat sa ii explic că am pierdut șirul minutelor dar nu am reușit să o conving.
     - Chiar atât de bleagă mă crezi? Se încruntă la mine. Spune-mi, ce sa intamplat?
     - Am dat o fugă până la cimitir, ok?
     - Cimitir? Mă întreabă ea nedumerita.
     - Da....La mama.
     - Ohh...Eve ... Îmi pare rău, nu am știut. Îmi spuse ea imbratisandu-ma.
     - Nu-i nimic,stai liniștită. I-am zâmbit încet când aceasta sa îndepărtat de mine.
     - În toată chestia asta e totuși ceva ce nu înțeleg.
     - Ce anume?
     - De ce e și sefu' ud până la piele?
     - Ohh, asta. Am chicotit încet gandindu-ma la cat de frumos se lipise camasa aceea neagra de trupul lui lucrat. A fost cu mine.
     - Ce a căutat el cu tine?
     - El ma dus și ma adus.
     - E ceva ciudat la voi, va comportați ca un cuplu dar amândoi negați că ați avea sentimente unul față de altul.
     - Cum te-am gândit că eu și Sebastian am fi un cuplu? Suntem prea diferiți, e o diferența prea mare intre noi.
     - Poftim? Sunt doar vreo 3-4 ani diferența între voi.
     - Nu la aia mă refeream, suntem doua persoane diferite, el e liniștit, eu sunt o nebuna și jumătate. Facem parte din categorii diferite. Acum revenind cu picioarele pe pământ, dă-mi te rog o fusta de la tine, eu pe ale mele le-am luat aseară la spălat și am uitat sa le iau cu mine.
     - Sigur, nici o problema. Spuse ea aruncandu-mi o fusta de stofa neagra un pic cam scurta pentru locul meu de munca.
     M-am așezat pe bancă și mi-am dat jos pantalonii, dar în momentul acela am realizat că nu aveam nici o pereche de dresuri. Ahh, căcat! Acum ce dracu fac? Danielle mă observa că sunt neliniștită și si-a îndreptat atenția spre mine.
     - Ohh, Doamne... Spune ea venind lângă mine. E superb.
     Atunci mi-am dat seama că se referă la tatuajul pe care îl aveam pe picior. O inimioara micuța îmi era așezată deasupra degetului mare și din ea pornea un portativ cu note muzicale. Ultima linie a portativului de îngroșa când trecea de glezna urcând ca o tulpina și incheindu-se cu un trandafir roșu înconjurat de boboci negri pe pulpa aproape de betelia boxerilor.
     - Mulțumesc! I-am spus eu încercând să îmi pun fusta pe mine.
     - Cămașă nu o schimbi? E uda leoarcă.
     - Ba da. Am spus eu ridicandu-ma cele bancă și începând sa îmi desfac nasturii.
     - Te las, dar nu uita. Opusele se atrag. Spuse ea și închise ușa în urma ei.
     - Bați câmpii!!! Am tipat după ea și am auzit-o râzând cu pofta.
     Recunosc că îmi place de el de mor, dar nu se va uita niciodată la mine. Mi-am dat jos camasa uda leoarcă și am aruncat-o in dulap. Am scos alta de culoare neagra cu mânecă scurtă și am agatat-o de ușa dulapului. Uitandu-ma la sutienul meu acesta era leoarcă. Ce naiba fac acum?
     Până la urmă renunțat la el, fie ce-o fi.
     Când m-am întors sa îmi iau camasa am rămas nemișcată. Sebastian stătea sprijinit cu spatele de ușa uitandu-se in ochii mei.
     - Sebastian, ce cauți aici?
     - Am venit să văd cum te simți. Spuse el intorcandu-si privirea de la mine.
     Am profitat de ocazie și am luat camasa repede și mi-am acoperit pieptul.
     - Puteai sa bati la ușa măcar înainte să intri. M-am bâlbâit eu.
     - As fi bătut la ușă daca Danielle nu îmi spunea că ești deja schimbata. Spuse el privindu-mă pe furiș.
     - Nemernica mica. Am mârâit eu nervoasa. Schimbata? Da, poate de chiloți. Am zis aproape în șoaptă.
     - Asta nu știu , aveai deja fusta pe tine când am intrat. Spuse zâmbind șmecherește.
     - Mda, norocul meu. Am spus eu intorcandu-ma cu spatele la el.
     Nu a durat mai mult de 5 secunde și i-am simțit mâinile inconjurandu-mi abdomenul. A presat un sărut pe umărul meu.
     - Daca știam că te găsesc așa veneam mai devreme. Spuse el urcând cu săruturile pe gâtul meu.
     - Sebas...tian... Am spus eu când el a muscat o bucățică din pielea mea.
     - Mă omori! Îmi șopti el în ureche.
     Simțeam că mă lăsa picioarele. Doamne, daca e sa mor acum, te rog, mai lasa-ma 5 minute.
     Mâinile lui au început să se plimbe pe abdomenul meu trimițând mii de unde electrice prin tot corpul meu.
     M-am întors cu fața la el și mă lipit de peretele din spatele meu.
     - Ce îmi faci tu mie,Eve?
     - Sebastian, opreș...
     - Daca îmi mai gemi mult numele s-ar putea să se lase și cu altele . Spuse el incet.
     Mi-am închis gura imediat, nu mai știam ce să fac, ce sa spun.
     A început să mă sărute încet pe gat coborând spre piept , dar, când a dat de camasa pe care o țineam strânsă în pumni sa oprit.
     A prins-o încet și a facut-o sa zboare de pe mine cat ai clipi.
     Își plimbă mana pe abdomenul meu până ajunse pe sâni. Apuca ușor unul in palmă și începu să îl maseze.
     - Ești minunata. Spuse el încet dar în acel moment mi-a venit în nas un danf de alcool. Deci asta e motivul pentru care el se poarta așa.
     - Sebastian.... Înceteaza. Am spus eu încercând să îl împing. Asta nu ești tu.
     - Sunt eu,doar cu puțin curaj in plus.
     Se aplecă asupra mea și imediat i-am simțit buzele unindu-se cu sânul meu.
     - Sebastian, opreș.... Oprește-te, te rog! Am spus eu cu vocea atât de soarta încât nu știu dacă mă auzit.
     - De ce? Nu îți place?
     - Ba da, doar că...
     - Doar că ce?
     - Pai..Eu..E prima data...Și....Nu vreau...
     - Eve, vorbește clar. Ce este? Te doare ceva?
     - Nu, doar că...Ești primul care...
     - Eve...Eu sunt primul bărbat care de-a atins?
     - Da. Am spus eu cu voce răgușită.