Capitolul 6

865 60 0
                                    

     Un sunet înfundat se aude între noi și ne face să pufnim in ras.
     - Îți este foame?
     - Puțin. Spuse el punandu-si mana pe abdomen.
     - Bine, atunci, ce vrei sa mănânci?
     - Nu știu, alege tu pentru mine.
     - Eu nu am de unde să știu ce îți place să mănânci.
     - Îmi va plăcea tot ce vei alege tu, crede-ma.
     - Bine. Am spus eu indreptandu-ma spre ușă.
     - Eve?
     - Da.
     - Sa aduci două porții, da?
     - Atât de foame îți este?
     - Nu, dar o cina romantica nu se ia in doi? Chicoti el ușor.
     I-am zâmbit și am ieșit pe ușă indreptandu-ma spre bucătărie.
     Abea apuc sa pun mana pe clanța și un miros divin îmi inundă nările. În bucătărie era liniște. Era târziu în noapte și singurii care mai rămăseseră erau Guido, Danielle și Mark.
     - Opa... Uite cine a venit la noi. Izbucni Danielle in ras.
     - A venit Julieta noastră. Cred că îi e foame lui Romeo. Râde Guido iar accentul lui era mai mult cel ce ne făcea să râdem.
     - Haha, foarte amuzant. Am spus eu uitandu-ma urat la fata care radea de se prăpădea. Guido, îmi faci și mie ceva de mâncare, te rog?
     - Sigur că da, Julieta. Ce anume vrei?
     - Nu știu. Niste paste?
     - Perfect! De care?
     - Cred ca niste penne cu sosul tau faimos de rosii ar merge bine, nu?
     - Știam eu că ai gusturi bune. Zise el punând o oala pe foc.
     Îmi aprind o țigare și mă uit la el cum amesteca in tigaia cu sosul roșiatic.
     După câteva minute puse farfuriile pe o tava și mi le aduse.
     - Stai liniștită, Eve, nu e nimic rău să te îndrăgostești. Spuse el și mi-am simțit obrajii arzând. Nu te gândi la rangul social. Ce daca e șeful nostru? Cupidon a făcut regi sa se îndrăgostească de servitoare, zei sa inebuneasca după muritoare. E ceva normal. Ești frumoasa, deșteaptă și ai un suflet bun. Orice bărbat s-ar îndrăgosti de un astfel de zâmbet de milioane.
     Vorbele lui m-au făcut să mă înroșesc și mai tare dar și să mă simt mai bine. Avea dreptate. Nu contează cine e. Acum e al meu!
     - Mulțumesc, Guido. Aveam nevoie de asta după ziua asta copleșitoare. Am spus eu zâmbind.
     - Nu ai pentru ce. Acum fugi și du-i mâncarea lui Romeo până nu vine aici și îmi devorează toată bucataria. Spuse el râzând și gesticulând.
     - Bine. Mersi!
     Am luat tava in brațe și am pornit spre birou.
     Am urcat încet scările pășind temătoare. E ceva legat de el ce mă face să nu îmi iau gândul de la el. Nu știu ce imi face dar îmi dă senzația că dragostea lui pentru mine e curata.
     Înainte să îmi dau seama eram deja în fața ușii. Am deschis ușa încet și am intrat dar nu am apucat sa fac decât un pas.
     În fața mea era cel mai frumos tablou posibil. Petale de trandafiri împrăștiate peste tot, lumânări aprinse și el...
     - Sebastian...
     - Perfect. Ai ajuns la fix. Spuse el zâmbind.
     Îmi lua tava din brațe și o așeză pe măsuța de sticlă.
     - Haide.
     M-am așezat pe o perna lângă masă și l-am privit în ochi.
     Privirea aceea mă putea foarte ușor ucide.
     Se așeză și el și puse farfuriile pe masa.
     - Aproape am uitat. Spuse el ridicandu-se brusc. A apasat pe un buton de la sistemul audio și o melodie lentă începu. Am recunoscut imediat piesa....Leona Lewis- I see you.
     - Sebastian....Am spus eu ridicandu-ma și pășind spre el.
     - Ce este, frumoaso? Spuse el imbratisandu-ma.
     - Ce e cu melodia asta?
     - Mi sa părut cea mai potrivită pentru acest moment.
     - Cum așa?
     - Pai, după cum spune și melodia " M-ai învățat să văd tot ce e frumos". Tu m-ai învățat pe mine sa vad doar lucrurile frumoase în viața. Sa las la o parte greutățile, neajunsurile și răutățile celor din jurul meu și să mă bucur de viata mea. Viață ce de acum câteva ore a început să se  picteze in cea mai frumoasa nuanță de roz.
     - În roz?
     - Daca stau bine să mă gandesc, mai bine o facem în roșu...
     - De ce în roșu și nu în albastru?
     - Pentru că e culoarea pasiunii, pentru că e culoarea buzelor tale. Spuse el apropiindu-si chipul de al meu.
     Îi simțeam respirația fierbinte izbindu-se de pielea mea. Buzele sale se apropiaseră de ale mele mangaindu-le ușor. Le presă încet și am simțit vâltoarea de senzații ciudate cum se instalează în stomacul meu. Limba lui trecu bariera buzelor mele contopindu-se cu a mea, invartind-o și ametind-o.














Dragostea si DestinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum