Dragostea si Destinul

Capitolul 5

     Discuția din birou îmi ridica semne de întrebare. Cine e femeia asta?
     - Ti-am spus și înainte dar vad că nu vrea să îți intre in cap ideea. Ti-am spus de atâtea ori sa nu îmi mai aranjezi întâlniri cu fiicele prietenelor tale. Pot să îmi găsesc și singur pe cineva daca vreau.
     Deci de asta a spus că a avut o zi proasta când ma găsit pe mine mai devreme.
     - Dar, Sebastian, ai deja 27 de ani și încă ești burlac. Ce avea Jessica de nu ti-a plăcut?
     - Ce avea? Mai degrabă ce nu avea. Curva aia mai avea puțin și mi se urca in poala in mijlocul restaurantului. Nu multă minte îi trebuia să mai tragă de decolteul pe care și așa il avea prea mare și să își scoată sanii aia siliconati și scarbosi lângă mine. Știi că nu îmi plac astfel de femei.
     - Dragul meu, orice alt bărbat ar fi fost mai mult decât incantat să aibă lângă el o astfel de fată, tu ce ai? Nu îți plac femeile?
     - Ba da, mama, dar nu cele pe care mi le îndeși tu pe gât. Daca mai faci asta o data îți jur că nu mai auzi de mine.
     - Sebastian, îți vreau doar binele.
     - Dar făcând asta alungi tot binele din viața mea. Tot ceea ce mă face pe mine fericit e in clădirea asta nenorocita. Nu o sa intelegi niciodată. Poate am deja pe cineva care mi-a furat inima dar nu te-ai obosit sa observi chestia asta.
     - Ești sigur că fata asta te place pentru cine ești și nu vrea doar banii tai?
     - Da, sunt sigur. Ea nu e așa. Ea iubește din tot sufletul și nu ii pasa daca am sau nu bani. Pentru ea o vorbă frumoasă și o imbratisare valorează mai mult decât cel mai scump inel din lume.
     Cuvintele alea mi-au făcut pielea de găină. Așa simte el? Așa sunt eu in ochii lui? Parca îmi citește sufletul.
     - Bine atunci, abea aștept să ne-o prezinți și nouă pe fata asta specială care după cum se vede ti-a intrat în suflet.
     - O sa o cunoașteți, cândva.
     - Bine. Am plecat. Te las cu gândurile tale, sunt sigură că ești ocupat.
     - Bine. Pa, mama.
     Am auzit ușa inchizandu-se și pași grăbiți spre baie.
     Deschise ușa brusc și mă lua în brațe.
     - Îmi pare rău, frumoaso. Nu vroiam să auzi așa ceva.
     - E în regulă. Am spus eu punandu-mi mâinile în jurul gatului sau. Nu mă deranjează să aud cum mă ridici in slavi in fata persoanelor care nu mă cunosc. Am spus eu râzând.
     - Nu cred că familia mea e pregătită să vadă o astfel de frumusețe în fața ochilor lor.
     - Daca spui tu.
     - Doar eu am voie să văd sufletul asta frumos și sincer.
     - Cum spui tu, dragul meu.