Dragostea si Destinul

Capitolul 12

      Desi oboseala pusese stăpânire pe mine tot am simțit în vocea lui putina gelozie. Puțin mai multa.
     - Ești gelos? Am spus eu chicotind după ce i-am luat telefonul din mana și l-am reapelat pe Damian.
     - Nu ar trebui? Mă întreabă el napustindu-se asupra buzelor mele.
     - Hmm...Îmi place când ești așa. Am spus aproape gemand căci mâinile lui își făceau de cap pe corpul meu.
     - Ahammmmmm......
     Am auzit in difuzorul telefonului. Ups...A răspuns.
     - Îmi dau seama că întrerup și probabil îmi voi lua multe șuturi in cur pentru asta dar....Unde mama dracului esti femeie la 4 dimineata? Vocea lui era mai mult un țipăt așa că am îndepărtat telefonul de ureche.
     - De ce dracu țipă in halul ăla la tine? Întrebă Sebastian deranjat de tonul băiatului.
     - Stai liniștit, ignora-l, se va calma în curând. Spun mangaindu-i obrazul.
     - Sa mă calmez? Auzi la ea. Eu stau ca prostul in fata apartamentului ei de doua ore și ea vrea să mă calmez.
     - Damian, calm. Ce sa întâmplat?
     - Sa întâmplat că nu esti acasă la ora asta. Unde ești?
     - Sunt la iubitul meu.
     - Iubit? Spuse el surprins. De când ai tu un iubit?
     - De acum câteva ore. Am spus râzând cu pofta.
     - Ceva nu e în regulă. Eu de ce nu știam de prezența lui în viața ta? Eu de ce nu știam că îți place de un băiat?
     - Ba știai, Damian. Gândește!
     - Gata.... Mi-a picat fisa. Spune-mi, te rog, că ești cu bunăciunea aia bruneta cu ochi de smaralde.
     - Sunt. Am spus încet. Dar nu m-am gândit niciodată la ochii lui așa.
     Sebastian mă privi cu o sprânceană ridicată.
     - Bun, atunci mă bucur pentru tine, draga mea.
     - Mersi, hey, crezi că poți să îmi faci o favoare?
     - Presupun că dacă tot sunt aici vrei sa intru și să...
     - Da, ai tu grija de Adonis in seara asta, te rog.
     - Adonis? Mă întrebă Sebastian deja nedumerit.
     - Bine. Distracție plăcută în continuare. Spuse Damian începând sa rada.
     - Mersi. Rămân datoare.
     Am închis telefonul și l-am pus pe noptiera.
     - Mai e nevoie să întreb? Am auzit doua nume de băieți pe care nu îi cunosc, așa că, scuipa tot, pisicuță.
     Nu m-am mai putut abține și am început să râd.
     - Bun, pai Damian e cel mai bun prieten al meu, e ca și fratele​ meu deci nu ai de ce sa fi gelos pe el. Adonis, ei bine,pe el poți să fii gelos, el doarme cu mine in fiecare seara. Spun facandu-i cu ochiul.
     - Poftim?
     - Ce e? Adonis e pisoiul meu, doarme unde vrea el.
     - Am înțeles. Spuse el râzând. Scuze daca am reacționat puțin cam deplasat.
     - Nu-i nimic. Eu cred că făceam mai rău în locul tău. Am spus muscandu-mi buza de jos. Dar știu ceva? Damian avea dreptate, ochii tai chiar arată ca două smaralde strălucitoare.
     - Mă simt flatat. Adu-mi aminte să îi mulțumesc pentru compliment când o sa îl cunosc.
     - O sa îl cunoști dimineața când mergem la mine.
     - Okey, să îmi iau ceva de protecție la mine? O bâtă, ceva?
     - Protecție?
     - Da. Prietenul tau e cumva pe...?
     - Invers? Nu, stai liniștit. Am spus eu râzând pe burta.
     -  Atunci de ce ma numit " bunăciune "?
     - Aa, a văzut pozele de când am fost la plaja. A spus că dacă era fata sigur care lua la o proba. L-am lămurit eu facandu-i cu ochiul.
     - Mda...E ceva și asta.
     După o tura zdravănă de ras m-am lăsat să cad cu capul pe perne.
     - Haide, pune-te sa dormi, prințesa. Nu vreau ca maine a fii obosita. Spuse el venind lângă mine și luandu-ma in brațe.
     Isi sprijini bărbia de creștetul meu și presa un sărut blând.
     - Noapte buna, îngerul meu.
     Dar vorbea singur căci eu adormisem imediat ce am simțit căldură trupului sau in jurul meu.