Dragostea si Destinul

Capitolul 23

       Perspectiva lui Eve

     Totul e pregătit. Casa e decorata de sărbătoare. Noi suntem pregătiți! Planul a rămas același, desi doar eu il știu. Sper sa ne iasă totul bine.
     Deja e târziu și ar trebui sa cobor. Toți mă așteaptă.
     Mă privesc în oglindă și nu mă recunosc. Moira și Parinha au avut grija sa arăt ca o mireasa adevărată. Saree-ul roșu împodobit cu motive aurii e aranjat la milimetru iar podoabele din aur strălucesc în lumina lunii ce pătrunde încet în camera mea.
     Nu înțeleg de ce trebuie sa port atât de mult aur dar in fine, nu am vrut sa para nimic suspicios așa că m-am conformat.
     - Totul se va sfârși în curând, puiul meu. Spun punandu-mi mana pe burtica ușor bombata. Îți promit că vom merge la tati!
     Îmi iau inima în dinți verificând pistolul prins în spatele saree-ului. E acolo, perfect. Cobor scările și mă indrept spre centrul camerei unde mă așteaptă Tapur cu inima cât un purice.
     De ar ști planul meu nebunesc m-ar fi oprit imediat.
     Mă așez lângă el și îl privesc prin voalul gros ce îmi acoperă chipul. Îmi zâmbește, desi e unul forțat. Peste umărul său o văd pe Parinha încercând să își acopere lacrimile.
     Doamne, ajuta-ma, te rog, sa îmi duc planul la capăt. Macar sa îi pot face pe ei fericiți.
     Părintele incepe sa vorbească intr-o limba necunoscuta și știu că asta este startul.

     Perspectiva lui Sebastian.

     Nunta de tine intr-o casă imensa. Mă simt că naiba sa fiu aici neinvitat.
     Senzația ciudată încă nu a dispărut. Simt că o sa se întâmple ceva. Inima îmi bate cu putere in piept. Ce naiba e cu mine?
     Am intrat în sala in care se va ține ceremonia și ne-am postat toți trei lângă un stâlp îmbrăcat în flori.
     E interesant sa vezi așa ceva, totul e împodobit cu flori​și ghirlande iar mirele ce sta pe o perniță în fața preotului arata de parca ar face un stop cardiac in orice moment.
     Intr-un colț văd un domn îmbrăcat la costum cum se apropie de un om cu un turban roșu și îl pune sa semneze niște hârtii iar în alt colt doi bărbați vizibil în vârstă vorbesc dar la un moment dat unul dintre ei îi întinde celuilalt o servietă. Bărbatul o deschide și spre surprinderea mea e plina cu bani și aur.
     Ce obiceiuri ciudate au unele popoare.
     Din spate văd că cineva se apropie. Pare a fi o femeie.
     - Aceea e mireasa. Ne atenționează Varash.
     O privesc cu atenție pe făptură fragilă ce coboară sfioasă scările. Nu îi văd chipul dar îi văd tremurul ușor.
     Se așează lângă mire pe o perna roșie și își întoarce privirea spre el. Preotul incepe sa vorbească în limba asta ciudată care îmi face corzile vocale sa se încalceasca.
     Slujba nu durează mult și îi văd pe tinerii căsătoriți ridicandu-se.
     - Trebuie sa înconjoare focul sacru de 7 ori. Ne explica Varash. Prima data dau ocolul de 4 ori cu mirele in fata apoi de 3 ori cu mireasa.
     - Aveți niste tradiții ciudate frate, dar sunt frumoase în esența lor.
     - Mersi. Spuse indianul râzând.
     Turele mirelui sau încheiat, acum urmează mireasa. Se pune în fața băiatului dar în momentul în care ajunge in dreptul preotului scoate un pistol de la spate și îl țintește in tâmplă.
     - Oprește-te în clipa asta.
     Se aude o voce atât de cunoscută ce mă face să mă albesc instant. Nu se poate! Am auzenii. Îmi doresc atât de mult sa o găsesc încât îi aud vocea.
     - Ce se întâmplă? Sunt sigur că asta nu face parte din nunta. Spuse Damian înmărmurit.
     - Nu știu, dar cred că mireasa nu vrea sa de căsătorească.
     - Nu zău. Spun ironic.
     Vocea fetei se aude din nou mai puternică că niciodată.
     - Piranha, vin-o aici, acum!
     O alta fata de apropie rapid de ei.
     - Căsătoreste-i! Acum! Tipa mireasa încă o data.
     Sub amenințarea armei părintele face întocmai ce i se spune și în câteva minute întinse o foaie mirelui.
     - Poți pleca acum. Îi spune fata preotului ce mai avea puțin și lesina de spaimă.
     - La asta nu mă așteptam. Spun uimit.
     - Nu cred că se aștepta cineva. Îmi spune Varash cu răsuflarea tăiată.
     - Treaba mea aici sa terminat. O aud pe fata spunând iar în clipa următoare își dă voalul jos de pe chip.
     Inima mea a uitat să bată pentru câteva momente apoi a luat-o la galop complet.
     Eve! Scumpa mea Eve e în fața ochilor ei mai frumoasa ca niciodată.
     Simt mana lui Damian cum o strânge pe a mea dar nu il bag in seama.
     - Iubito! Spun fara sa vreau dar nu ma auzit.
     Mă mișc prin mulțimea de oameni sa ajung mai aproape dar ai naibii nu se clintesc din loc.
     - Dați-va dracului la o parte. Tip cat mă țin plămânii atrăgând atenția întregii sali. Eve, iubito! Strig cât pot de tare iar în acea clipă privirile noastre se intersectează.