LACE DREAMS | vkook

capitolul 4

-○- tell me the story of how the sun loved the moon so much, he died every night to let her breath -○-

taehyung a inghitit in sec, uitandu-se la cladirea gigantica din fata sa. curtea universitatii era plina de studenti care se duelau, mancau, sau pur si simplu stateau pe iarba, la umbra copacilor impreuna cu prietenii lor. taehyung nu a putut sa nu observe cu uimire cum razele soarelui pictau fetele studentilor cu lumina, facandu-i pe toti sa arate perfect; insa perfectiunea nu exista. mereu trebuie sa fie ceva sau cineva care sa strice perfectiunea, care sa pateze imaginea. mereu trebuie sa existe un lucru, o persoana, care sa iti strice starea de euforie. asta i se intampla baiatului acum.

mergea timid printre sutele de persoane, si desi nimeni nu il observase inca, se simtea putin intimidat. si-a dat imaginar doua palme si si-a indreptat spatele. nu voia sa para slab, sensibil, pentru ca nu este. cu capul ridicat sus si cu ochii mari care straluceau ca si cum detin toata galaxia in ei, acesta a inaintat.

incerca din greu sa arate ca si cum e obisnuit cu toate chestiile astea; cu persoane care se faceau invizibile, care controlau elementele naturii sau care puteau sa isi creeze arme din absolut nimic. totul era fascinant si aproape imposibil de crezut, dar cum am spus si mai sus, mereu trebuie sa existe cineva sau ceva care sa strice imaginea perfecta.

taehyung a analizat pana la os ce se intampla in fata lui si nu a putut sa nu se infurie. isi tot repeta in minte sa se potoleasca, sa nu uite ca aceste persoane sunt copiii unor zei si au puteri, si mai important este ca stiu sa le controleze. si desi isi spunea intruna sa plece, sa se uite in alta directie si sa se prefaca ca nu a vazut nimic, nu a mai putut sa se abtina.

"yah! ce crezi ca faci acolo?!" baiatul cu par albastru a tipat puternic, atragand atentia aproape fiecarei persoane.

baiatul din fata sa care il agresa pe altul s-a intors catre taehyung si a zambit la vederea frumusetii acestuia. a stat cateva momente sa ii admire fata bine structurata, la fel si corpul feminin, apoi si-a mutat privirea de pe baiatul cu par albastru si si-a atintit-o din nou pe baiatul care statea pe jos, imbratisandu-si corpul din cauza durerii. a stat cateva secunde ca sa admire durerea in care se afla acum baiatul, iar cu un ton dominant a spus:

"asta nu s-a terminat aici, jeon." i-a dat baiatului un alt picior in stomac, facandu-l pe acest 'jeon' sa geama in durere, ceea ce l-a satisfacut pe monstrul care il agresa.

stai calm, jeongguk. stai calm.

si-a spus acesta in minte, incercand sa isi tina partea demonica sub control. stia ca atunci cand o sa fie imposibil sa se mai controleze o sa isi piarda constiinta si cealalta parte din el o sa ia controlul, atat corpului său cat si puterilor sale. nu a fost o idee prea buna din partea lui zeus, tatal lui jeongguk, sa il faca cu un demon.

taehyung si-a incruntat sprancenele cand a vazut in ce stadiu se afla baiatul care isi ascundea fata cu gluga unui hanorac, si pur si simplu nu mai putea sa inghita nimic. a inaintat catre ei, iar agresorul si-a ridicat privirea catre taehyung. doar cand a fost destul de aproape de cei doi baiatul a reusit sa vada ochii negri in totalitate al celui de care urma sa se ia. un fior a trecut prin corpul lui taehyung, dar nu voia sa para slab. in niciun caz. asa ca isi puse pe fata o expresie dura, greu de citit. voia sa il pocneasca pe blondul din fata sa atat de tare, insa nu a mai avut sansa asta. baiatul s-a ridicat de langa jeongguk si a ranjit. i-a aruncat inca o privire lui taehyung, apoi a plecat naiba stie unde. taehyung nu a fugit dupa el, si chiar era recunoscator ca acesta a plecat si nu a facut o intreaga scena.

taehyung a ingenunchiat langa baiatul cu gluga si l-a ajutat sa se ridice in fund.

"esti bine?" a intrebat baiatul ingrijorat. nu putea sa vada nici macar o trasatura din fata lui jeongguk, era ca si cum nu avea chip, dar asta nu avea sa il faca sa dea inapoi.

nimeni nu putea sa ii vada reactia brunetului, insa acesta era foarte socat sa vada semnul din fruntea lui taehyung, iar acesta a putut sa se gandeasca la un singur lucru.

profetia...

"nu stii in ce te-ai bagat, prostule." au fost singurele cuvinte pe care jeon le-a spus, inainte sa se ridice si sa plece, lasand in urma sa un taehyung foarte confuz si enervat, alaturi de cerul acum negru. a inceput sa ploua usor, apoi ploaia s-a transformat intr-o furtuna puternica. asta i-a facut pe toti studentii sa mormaie injuraturi si sa intre inapoi in cladirea universitatii, fiind foarte enervati ca din cauza lui jeongguk vremea frumoasa de afara era acum stricata.

taehyung a inghitit in sec, intrand si el la randul sau in universitate.

in ce m-am bagat?

s-a intrebat taehyung pe sine, oarecum confuz. si-a sters expresia impanzita de pe fata si a incercat sa nu se mai gandeasca la ce s-a petrecut numai acum cateva minute.

➿➿➿➿

taehyung a reusit sa ajunga intr-un sfarsit la directorul scolii, unde i s-a explicat ce o sa faca aici; o sa invete despre istoria lor, cum au aparut, cum este posibila reincarnarea si or sa afle tot ce trebuie de stiut despre parintii lor, asta alaturi de o multime de profetii care s-au adeverit sau care urmeaza sa o faca. o sa invete cum sa isi controleze puterile, cum sa le foloseasca in scopuri bune si cum sa se lupte, in caz ca va fii un razboi in viitor.

directorul i-a dat, de asemenea, si cheia camerii in care o sa stea, alaturi de orar si o fisa cu numele toti profesorilor. era un om de treaba, insa nu a spus prea multe despre propria-i persoana. ultima informatie pe care taehyung a primit-o despre ce urmeaza sa se intample este ca in fiecare an, intre cele doua semestre o sa se tina un eveniment cu mai multe scoli. cei mai puternici elevi trebuie sa se dueleze, iar castigatorul o sa primeasca un sarut de la cea mai frumoasa persoana din toate campus-urile, votata tot de elevii scolii, dar si medii maxime la toate materiile. pe langa asta anul acesta o sa isi faca aparitia la duel si unul sintre cei mai puternici zei.

taehyung a petrecut doua ore intregi in biroul directorului, iar acum era pauza de masa. cantina era o camera spatioasa, cu pereti facuti din sticla si cu mese in forma de cerc care erau imprastiate peste tot. era ca intr-o scoala obisnuita, mici grupulete de prieteni asezati la cate o masa, unii foarte galagiosi, altii care stateau linistiti, cu cartile in fata.

insa ce i-a atras atentia era baiatul cu gluga care statea la cea mai indepartata masa, singur. taehyung s-a grabit sa isi ia mancarea de la bufet, apoi s-a indreptat catre jeongguk. s-a asezat la masa, fata in fata cu baiatul, care arata ca si cum nici nu l-a observat.

"hey." a spus taehyung, oarecum emotionat.

"nu sta aici." a spus jeongguk, cu un ton ragusit.

"de ce nu?"

"nu ma cunosti." baiatul cu gluga si-a pus mainile in san, si chiar daca nimeni nu vedea asta, il privea pe taehyung cu interes. nimeni de aici nu a indraznit sa se apropie de el, cu exceptia lui jungsuk, care il agreseaza inca de cand a venit in scoala.

"atunci haide sa ne cunoastem." taehyung si-a atasat de fata un zambet patratos, iar asta l-a facut pe jeongguk sa pufneasca usor.

"crede-ma, nu vrei asta."

acestea au fost ultimele sale cuvinte, inainte sa plece si sa il lase pe taehyung cu ochii in soare, al carui zambet larg a picat. acesta s-a bosumflat adorabil si a inceput sa rontaie niste cartofi prajiti. era foarte, foarte dezamagit ca nu a reusit sa se apropie de misteriosul jeongguk decat foarte putin.