LACE DREAMS | vkook

capitolul 8

–○– not all demons live in hell –○–

taehyung si-a scarpinat ceafa, gandindu-se la propunerea lui jin. in fiecare an se tinea o petrecere unde nu este niciun profesor. se tine la vechiul teren de antrenament, care este defapt o cladire foarte mare. toata lumea o sa mearga, mai ales ca o sa fie si alcool, insa pe taehyung il macinau gandurile. peste ceva timp s-a decis sa ii impartaseasca si lui jin gandurile ce nu ii dadeau pace.

"crezi ca o sa vina si jeongguk?" jin s-a intors cu fata spre celalalt baiat si l-a privit de parca e nebun.

"jeongguk? adica jeongguk? baiatul fara fata?"

"mhm." jin si-a muscat buza, incruntandu-se.

"nu ar trebui sa mai stai cu el, taehyung. e mai periculos de cat pare."

"nu, jin hyung. l-am vazut. i-am vazut fata, puterile. nu e periculos, e... e atat de frumos." a spus baiatul cu par albastru, visator.

"joonie mereu spune sa stau departe de el, iar ieri mi-a spus sa nu te las sa te apropi nici tu. are un motiv pentru care m-a atentionat, stii ce zic?"

taehyung s-a rostogolit in pat, strangand o perna la piept.

"stiai ca iti ia doar patru minute sa te indragostesti de o persoana?" a spus acesta, total pe langa subiect.

auzind acestea, jin si-a marit ochii alarmat.

"nu-mi spune‐-- te-ai indragostit de JEON JEONGGUK?!"

"nu pot spune ca sunt indragostit. ma simt atras de fizicul lui, da, dar inca am nevoie sa il cunosc mai bine ca sa fiu sigur ca imi place de el cu adevarat."

"esti nebun..."

cu un oftat puternic jin s-a intors catre dulap, incepand sa caute din nou niste tinute pentru el si taehyung.

"nu o sa se sfarseasca bine, tae."

"nu imi pot controla sentimentele, cum nici tu nu ai putut. ai incalcat toate regulile ca sa poti sa ai o relatie cu namjoon, dar eu nu pot fi indragostit de un elev?"

"ca esti indragostit nu este problema." jin a oftat. "ci de cine esti indragostit."

taehyung a simtit cum ceva ii strapunge pieptul, si s-a incruntat. si-a sters lacrimile din ochi si s-a ridicat in picioare, mai nervos ca niciodata.

"de ce il judeca toata lumea?!" vocea acestuia suna de parca urma sa planga, si chiar asa era. se simtea atat de prost pentru jeongguk; pentru tot ce i s-a intamplat. dar asta o sa se schimbe, taehyung o sa o schimbe, pentru ca acum este aici si nu are de gand sa il lase pe jeongguk prea curand. "toti il judeca si agreseaza, cand tot ce face este sa isi vada de treaba lui! voi sunteti cei nebuni, nu el!"

"tae---"

dar baiatul cu par albastru nu a mai suportat presiunea ce ii apasa pieptul si a fugit afara din camera. era atat de nervos incat nici nu a observat ca ochii sai erau acum mov si ca toate persoanele pe care langa trecea tremurau, simtindu-se dominati de aura puternica a baiatului cu par acum blond.

se simtea atat de rau, prost, si pentru prima oara a realizat cat de noi sunt chestiile astea pentru el, cat de greu ii este sa se adapteze. a reusit sa se certe cu singurul prieten al sau doar pentru ca are un mic crush, iar asta il facea si mai trist. si mai disperat sa isi verse nervii pe ceva.

si a gasit tinta perfecta. pentru ca in fata sa erau persoanele la care se astepta cel mai putin. jeongguk statea incolacit pe jos, iar jungsuk era impreuna cu inca trei baieti si radeau de durerea pe care i-au provocat-o brunetului. taehyung si-a strans mainile in pumni si si-a inclestat maxilarul, simtind cum furia a umplut paharul, si pur si simplu a izbucnit.

era ca si cum era o alta persoana, nu taehyung, pentru ca de data asta nu avea un zambet pe fata, ca in orice secunda a zilei, ci avea o grimasa. ochii sai puteau trece prin sufletul oricarei persoane la care se uita, iar in acest moment acea persoana e jungsuk.

parca mirosindu-l, jungsuk s-a intors si a intalnit ochii mov ai blondului, ceea ce l-a facut sa inceapa usor sa tremure. era inexplicabil pentru blond sa vada ca o singura privire ii faceau chilotii sa tremure. la propriu. jungsuk a suspinat usor si a cazut in genunchi, aratandu-si partea sensibila celui mai mare dusman al lui. si oricat incerca sa isi foloseasca puterile pe taehyung, nu putea. nu i-a luat mai mult de o secunda sa isi dea seama ca ceilalti trei baieti erau in aceeasi situatie, iar intr-un moment cei patru au cazut inconstienti la pamant.

ochii lui taehyung erau acum normali, iar parul sau avea obisnuitul albastru. se simtea atat de obosit si consumat de energie, incat ochii i s-au inchis involuntar si a simtit cum picioarele nu il mai pot sustine. folosirea puterilor sale atat de brusc l-a consumat si de ultimul strop de energie. dar in loc sa simta podeaua, a simtit niste arme musculoase incolacindu-se in jurul sau si ridicandu-l. taehyung s-a ghemuit involuntar la pieptul persoanei care il facea sa se simta atat de protejat si a tras pe nas parfumul acestuia, dandu-si imediat seama cine era persoana care il imbratisa, asa ca s-a lasat sa se topeasca in atingerea lui jeongguk, un somn adanc acaparandu-l imediat.

iar namjoon, privindu-i din distanta a realizat in acel moment ca nu mai era nimic de facut. ca oricat ar incerca sa ii desparta, jeongguk si taehyung vor veni intotdeauna unul la celalalt.