;lick your lips and swing your hips;
"problema este..." spuse brunetul, aplecandu-se spre baiatul din fata sa. "daca te-as saruta nu as putea sa ma mai opresc."
---
"e un monstru."
"stai departe de el."
"e un lup in blana de oaie."
"am auzit ca nu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–○– he is whiskey in a teacup –○–
"namjoon, te rog! stiu ce am vazut." s-a plans domnul lee, profesorul de istorie. era in biroul directorului, incercand sa il convinga pe namjoon ca ce s-a intamplat in clasa era real.
"te cred... mereu am stiut despre asta." a spus acesta, dandu-si jos ochelarii de la ochi.
"ce..." a soptit profesorul, oarecum dezamagit.
"doar ai incredere si nu mai spune nimanui despre asta." barbatul a luat o scurta pauza, apoi a continuat. "kim taehyung. asta e numele lui. inca de cand l-am intalnit in birou am stiut ca e ceva in neregula, asa ca am facut niste cercetari despre el."
profesorul lee s-a incruntat, apoi s-a asezat pe scaunul din fata biroului. toate astea erau pur si simplu prea multe de inghitit pentru el. profetia de care se temea cel mai mult era pe cale sa se indeplineasca?
"mama sa, afrodita, ia daruit cel mai puternic cadou din toata existenta pamantului. pandantivul ei... si-a ales deja favoritul."
lee minho a inghitit in sec. gatul ii era uscat, mainile transpirate si pur si simplu nu isi mai gasea locul in scaun. daca afrodita si-a ales deja favoritul, atunci stia ca erau sanse foarte mari ca totul sa se duca pe apa sambetei.
"si celalalt? jeon jeongguk, ce stii despre el?"
namjoon si-a muscat buza, ne stiind daca e bine sa spuna ce stie despre brunet. nu avea inca destula incredere in profesorul de istorie, si pur si simplu nu putea sa ii divulge un secret atat de consistent. nici macar despre taehyung nu i-a spus totul. lucrurile pe care le-a aflat despre cei doi au fost foarte greu de digerat pentru el, iar pentru lee minho ar fii pus punct la tot si la toate.
"tot ce stiu despre el este ca e un lup in blana de oaie. nu te apropia de el, domnule lee. cei care o fac nu o sa sfarseasca bine." lui namjoon ii era teama. teama ca jeongguk putea fi mai puternic decat insusi tatal sau, zeus. teama ca taehyung i-ar putea controla pe toti numai pocnind din degete; facandu-i soldateii lui. teama ca o data ce cei doi isi vor atinge apogeul, impreuna pot sa distruga atat lumea oamenilor, cat si lumea zeilor. era pur si simplu infiorator.
"pentru moment putem doar sa ii tinem la distanta, nu trebuie sa ii lasam sa se apropie unul de celalalt in niciun mod posibil, ar fii prea riscant."
minho si-a muscat puternic buza de jos, pierdut in ganduri si teama, dar totusi a afirmat usor din cap.
➿➿➿➿
a trecut deja o saptamana de la incidentul din padure, iar taehyung nu a mai avut ocazia sa se intalneasca cu jeongguk. in acea seara, cand s-a intors in camera sa a avout ocazia sa isi cunoasca colegul de camera, kim seokjin. era un tip foarte de treaba si a aflat ca acesta este, la randul sau, tot fiul afroditei, iar asta i-a unit mult mai mult. asa ca acum erau destul de apropiati incat sa se considere prieteni.
taehyung s-a uitat la usa din fata sa, apoi la hanoracul pe care il tinea in maini. nu l-a mai vazut pe jeongguk nici la ore si nu a avut ocazia sa i-l dea inapoi, asa ca a intrebat, nu, implorat secretara sa ii dea numarul camerei lui, si uite asa s-a gasit baiatul stand fata in fata cu usa camerei lui jeongguk. taehyung a ciocanit la usa, insa fara niciun raspuns. a ciocanit inca o data, dar a fost intampinat de aceeasi liniste.
"hey, um... esti acolo?" liniste. taehyung s-a incruntat ingrijorat, incepand sa se alarmeze.
daca i s-a intamplat ceva?
asa ca nu a mai stat pe ganduri si a deschis larg usa, intrand inauntru. a fost complet socat de imaginea cu care a fost intampinat, si tot ce a putut sa iasa din gura sa a fost un incet si ragusit 'woah'.
pe singurul pat din canera statea jeongguk, in toata gloria sa. ochii sai erau inca albi si stralucea puternic, micile fulgere fiind singura lumina din camera. prima oara cand brunetul l-a vazut pe taehyung in camera sa s-a infuriat, dar totul i-a trecut cand a vazut hanoracul din mainile sale. s-a ridicat cu viteza luminii din pat si i-a smucit haina din maini, imbracand-o imediat. ochii i-au revenit la normal, iar fulgerele au disparut. in sfarsit, jeongguk se simtea bine din nou.
"hei." a spus taehyung, oarecum intimidat. jeongguk s-a uitat curios la baiatul din fata sa, si pentru prima oara a ramas putin sa il analizeze. a luat in vedere fiecare particica din corpul lui taehyung, apoi si-a dres glasul.
"hei." o liniste apasatoare s-a lasat intre ei, dar nu a durat prea mult pentru ca jeongguk s-a hotarat sa vorbeasca. "multumesc. pentru hanorac. e singurul lucru care ma face sa imi dezactivez puterile."
"oh, asta explica de ce nu te-am vazut nicaieri." a spus taehyung intr-un ton incet. gandul ca el si jeongguk erau singuri intr-o camera, in care se afla un pat il facea sa se inroseasca. si-a sters rapid gandurile din minte, apoi si-a indreptat atentia spre jeongguk.
"te-ai uitat dupa mine?"
"da, voiam sa iti inapoiez haina. nu te-am gasit nicaieri asa ca am decis sa vin aici, desi mi-a trebuit mult curaj." jeongguk s-a incruntat la cele auzite.
"de ce ti-a trebuit mult curaj? pentru ca sunt copilul tacut si agresat din scoala? pentru ca toti se vor lua si de tine daca ne vad impreuna?" a intrebat acesta, putin enervat. credea ca in sfarsit cineva il intelege, dar normal ca s-a inselat.
"nu, desigur ca nu." a raspuns taehyung, punandu-si mainile in fata si miscandu-le usor. acesta gesticuleaza destul de mult cand vorbeste. "nu as face niciodata asta. am fost speriat din cauza a ce s-a intamplat saptamana trecuta. scuze..." taehyung s-a bosumflat, facandu-l pe jeongguk sa strambe din nas.
"in fine. nu mai face fata aia, am impresia ca te strang chilotii sau ceva."
la cele auzite, taehyung s-a inrosit puternic si si-a pus mainile pe obraji, ascunzandu-si fata. jeongguk a chicotit si s-a runcat in pat, fericit ca in sfarsit isi avea hanoracul inapoi.
"iti stiu numele." a spus taehyung usor. " dar tu nu il stii pe al meu. kim taehyung." baiatul cu par albastru a zambit, fiind fericit ca a facut un pas inainte in relatia sa cu jeongguk. "ar trebui sa ne cunoastem mai bine." a propus acesta.
"nu-ti intinde norocul, kim."
asta doar l-a facut pe taehyung sa se bosumfleze din nou, insa si-a adus aminte vorbele lui jeongguk si si-a indreptat fata.
era placut sa vorbeasca cu brunetul, chiar daca acesta era rau cu el in cel mai mare timp.
