;lick your lips and swing your hips;
"problema este..." spuse brunetul, aplecandu-se spre baiatul din fata sa. "daca te-as saruta nu as putea sa ma mai opresc."
---
"e un monstru."
"stai departe de el."
"e un lup in blana de oaie."
"am auzit ca nu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–○– your arms feel more like home than any house did. –○–
a trecut o saptamana intreaga de cand taehyung lipseste, iar toti au inceput sa observe. jeongguk era al dracului de ingrijorat si nu putea face nimic decat sa se invinovateasca pe sine. daca nu il lasa pe taehyung sa plece singur si accepta ca acesta are dreptate toate astea nu s-ar fi intamplat. pe langa faptul ca era foarte, foarte ingrijorat, ii ducea si dorul.
voia sa vada din nou zambetul ala stralucitor care ii transforma ochii in semilune, voia sa ii miroasa din nou pielea bronzata si fina care avea un parfum de capsuni si trandafiri. voia din nou sa il tina in bratele sale si sa simta cum baiatul se ghemuieste la pieptul sau. dar astea nu o sa se mai intample, pentru ca taehyung nu mai este. iar realizarea acestor lucruri au frant inima fragila a lui jeongguk.
acum era in curtea scolii, la ora de antrenament. se facea prezenta, iar jeongguk era cu capul complet altundeva, dar asta pana sa auda numele lui.
"kim taehyung?" niciun raspuns, ceea ce l-a facut pe profesor sa se incrunte. "unde este taehyung? a lipsit intreaga saptamana. stie cineva ceva de el?"
plimbandu-si privirea prin multimea de persoane, acesta a ochit o fata draguta care tinea mana ridicata. profesorul i-a facut semn cu capul sa vorbeasca, iar aceasta a inceput.
"nu stiu nimic despre el, domnule, dar ultima data l-am vazut cu jeon jeongguk la cascada." toti ochii au cazut pe baiatul cu gluga si apoi s-au strans in jurul lui. simtea ca se sufoca.
"ce i-ai facut, ciudatule?"
"cred ca l-a orbit si pe el, cum i-a facut fetei aleia."
"probabil nu l-a mai suportat si l-a omorat."
"eu cred ca l-au mancat orcii."
"nu fi penibil, toti orcii sunt morti."
"poate doar s-a intors acasa."
orcii.
din toate cuvintele adresate catre jeongguk, asta a fost singurul care nu a intrat pe o ureche si a iesit pe cealalta. si deodata i-a venit in minte unde s-ar putea afla taehyung, iar la gandul asta inima a inceput sa i se stranga intr-un ghem din cauza fricii. si stia ca se agita, ceea ce nu e bine pentru ca partea sa demonica o sa iasa la suprafata, asa cum s-a intamplat cu lisa.
jeongguk s-a intors, incercand sa plece, insa acolo a fost intampinat de alti oameni, si si-a dat seama ca nu poate sa plece decat printr-o singura metoda. elevii incepeau sa se apropie cat mai mult, iar gurile lor nu se mai inchideau iar jeongguk a putut simti cum paharul s-a umplut.
fulgerul care lumina orbitor a trasnit deasupra lui jeongguk, facandu-l sa dispara, insa brunetul nu a plecat fara sa lase in urma o furtuna puternica. trezindu-se in camera sa, jeongguk si-a dat drumul lacrimilor. si ce putea face decat sa apeleze la prietenul sau bun, alcoolul? ii ducea dorul lui taehyung atat de mult...
asa ca a deschis sertarul de la biroul sau si a scos o sticla cu bautura si un paharel. dupa cateva shot-uri inghitie si multe lacrimi amare, brunetul a inceput sa se simta in sfarsit ametit. stia foarte bine ca s-a imbatat. a dat drumul muzicii destul de tare si a inceput sa danseze ca si cum ziua de maine nu mai exista.
si ce isi imagina brunetul? isi imagina un anumit baiat cu par albastru dansand alaturi de el; miscandu-si soldurile mari pe ritmul melodiei in timp ce mainile sale erau in jurul gatului brunetului.
era disperat. disperat sa il gaseasca pe taehyung. disperat sa il simta din nou langa el.
si-l imagina lipit de el, sarutandu-l cu foc, iar buzele lui erau atat de moi si aveau gust de capsuni si vanilie. iar intr-o singura secunda, fulgerul a aparut deasupra lui, teleportandu-l in alt loc. vedeti voi, jeongguk nu se teleporta cand voia el si unde voia el, ci fulgerul o facea in functie de ce isi doreste brunetul.
jeongguk s-a trezit intr-o incapere ciudata, friguroasa in care se auzeau cu ecou suspine.
si cine era jeongguk sa nu recunoasca vocea aia?
"tae?" suspinele s-au oprit.
"k-kookie?"
iar acum era sigur ca baiatul pe care il auzea era intradevar taehyung si ii venea sa sara in sus de bucurie. si ce credeti? chiar a inceput sa topaie ca un iepuras fericit. inca era beat manga.
"taeeeeee!" a tipat acesta fericit, urmarind sunetul suspinelor, iar cand l-a vazut pe taehyung a observat ca era legat de un scaun cu o funie groasa, dar asta nu l-a oprit sa il imbratiseze strans pe baiat.
"dezleaga-ma p-prostule." a spus taehyung, insa nu putea sa nege ca se simtea bine sa il vada pe jeongguk si sa ii simta bratele in jurul lui.
asa ca in urmatoarea secunda brunetul i-a dezlegat mainile si picioarele, apoi cei doi s-au trezit inapoi in camera lui jeongguk, fiind foarte fericiti sa fie din nou unul cu celalalt. taehyung si-a vindecat rapid ranile pe care orcii le-au provocat cand l-au torturat, apoi s-a uitat direct in ochii lui jeongguk. brunetul il privea cu un zambet gigantic si cu ochii stralucitori, iar taehyung nu a putut sa se mai abtina de data asta.
i-a dus atat de mult dorul.
jeongguk a fost surprins sa simta buzele lui taehyung peste ale sale, dar cand a realizat ce se intampla a raspuns imediat sarutului. era exact cum isi imaginase. taehyung avea mainile dupa ceafa brunetului, adancind sarutul cat putea de mult, iar jeongguk avea mainile incolacite strans in jurul taliei acestuia.
cei doi se luptau pentru dominanta, iar in scurt timp jeongguk a castigat-o. era un sarut inocent, care ii facea pe amandoi sa simta atat de multe. simteau fiori trecandu-le prin corpuri la fiecare mica atingere pe care si-o ofereau. stomacurile le erau pline de fluturasi agitati, iar inimile le explodau de fericire si emotie.
iar jeongguk a constatat foarte repede ca sarutandu-l pe taehyung se simtea ca adevaratul rai.
