Jungkook
Deschid ochii și mă trezesc într-un salon de spital. Eram confuz.
Stai! De ce văd unde mă aflu?
-Oh, te-ai trezit!
Văd cum un tânăr chipeș vine spre mine și se apleacă peste mine. Dintr-o dată, am simțit cum obrajii mei se înfierbântă.
-Ești bine? Nu te doare nimic?
Fac ochii mari și încerc să rostesc câteva cuvinte.
-Eu-Eu, da, sunt bine.
Brusc, pe fața lui apare un mic zâmbet în colțul gurii de care cred că m-am îndrăgostit.
Fața firavă, buzele mari, ochii care interpretează grija, pielea catifelată ca a unui bebeluș și părul lucios de culoare închisă mă fac să am un nod în gât, greu de explicat.
-Eu sunt Kim Taehyung, poți să-mi spui Taehyung.
-Eu-Eu sunt Jeon Jungkook.
Îmi ia mâinile în palmele lui mari în semn de respect și de fidelitate.
Dar sunt confuz. Poate visez și toate astea sunt vise prostești. Dar, cine e acea persoană? Și de ce mă aflu la spital?
Răspunsuri prea puține, prea multe întrebări, și totuși îmi pare că îl cunosc, dar de unde?
Are zâmbetul de o blândețe rară, mâinile lungi și mari, ochii au o culoare închisă dar pot vedea cerul de stele din inima lui și după chipul său pot vedea cât de amabil și bun poate fi, nu i-ar face rău nici unei muște.
Dar, până la urmă ăsta e un vis, când o să mă trezesc nu o să-l mai văd niciodată. O să-l dau de domeniul trecutului, asta va fi bine pentru mine.
Mă întorc pe o parte să pot adormi și aud ușa care scârțâie asta însemnând că a plecat din salon.
Taehyung
Se așează cu spatele la mine și adoarme. Deschid ușa încet, fără a face zgomot și plec.
Mi-a atras atenția, părul de un negru impecabil, fața care parcă interpretează un înger căzut din cer, mâinile micuțe și gingașe, mă uit în ochii lui și parcă îmi văd viitorul.
Dar, cum o să-i spun băiatului că a fost lovit cu mașina de mine? Ar fi imposibil, nu pot să-i facă asta. Decid să nu îi spun, pentru binele amândurora.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Viața lui Jungkook abia acum începuse.
În salon apare doctorul, acesta bate la ușă. Mă ridic de pe pat și strig "Intră".
-Bună! Eu sunt doctorul Felix!
-Bună! Eu sunt Jungkook, încântat de cunoștință!
-Ai scăpat ușor. Mâine dimineața poți pleca. Ai o stare foarte bună.
Simt că trăiesc o viață nouă. Sunt așa bucuros că pot să-mi văd țara, oamenii, animalele, familia.
-Mulțumesc! Așa voi face!
Doctorul Felix pleacă din salon.
Pe ușă apare Taehyung cu o cutie de ciocolată în mână.
-Pentru tine!
-Eu-Eu, îți mulțumesc!
-Sper că îți place ciocolata..
-O ador,
Spun în timp ce deschid cutia.
Se așează și el lângă mine, pe patul de spital, și savurăm ciocolata care era mai bună ca niciodată.
-Să ști că mâine pot să plec de la spital.
Văd cum îi dispare zâmbetul de pe față lui Taehyung
-Dar aș fi foarte fericit dacă ai putea să-mi arăți orașul..
Brusc, zâmbetul lui Taehyung era până la urechi cea ce mă face să fiu și eu fericit.
-Bineînțeles! Ne vom vedea mâine!
-Te voi aștepta!
Acesta se ridică de pe pat și pleacă din salon, la ieșire făcândumi cu mâna.
