Taehyung
-Te rog, nu înțelege greșit, nu-mi doresc să pleci!
Inima îmi plânge. Și aș fii vrut să-i spun:"Îmi doresc să rămâi aici pentru tot restul vieții, așa cum florile de cireș sunt făcute să fie iubite așa ești făcut tu pentru mine!"
Dar, sigur trebuia să fiu de sentimentele lui. Și da, recunosc, îmi e frică, poate acel om e nevinovat și nu simte același lucru, mai bine tac.
Și dacă te întrebi de ce nu am încredere...
Pentru că atunci când le-am oferit sufletul meu, l-au călcat în picioare. L-au mințit. L-au lovit. L-au dezamăgit. L-au batjocorit.
"- Într-o zi, vei găsi omul ce va avea grijă de tine.
- Am singur grijă de mine. ",de atunci am încredere doar în stelele ce mă veghează noaptea și soarele ce îmi luminează calea spre bine.
-Deșii poate nu-ți dorești să plec, trebuie să o fac la un moment dat, nu pot să stau aici pentru o veșnicie, și într-adevăr nu pot să stau lângă persoane care nu mă doresc.
-Îți promit că dacă vei rămâne aproape de mine îți va fii mai bine! Te rog..., și acum îmi dădusem seama cât de multe aș fii pierdut în doar câteva secunde de neglijență și prostie.
"E înfricoșător cât de fericit te poate face cineva doar prin simpla lui existență.",am simțit o pe propria mea piele.
Jungkook
Suspinând, cu ochii în lacrimi și mâinile reci îi rostesc în șoaptă:
"-Bine, rămân aici, doar pentru simplu fapt că îmi ești o persoană prea dragă pentru a te lăsa în casa asta rece și mare singur."
Taehyung
Îi zâmbesc ușor, și dau din cap în semn de aprobare.
După două ore...
Val vârtej apare o siluetă armonioasă, respectiv o femeie. Îmbrăcată cu o rochie neagră de catifea, la gât un lanț gros cu diamante, parul întins pe spate și tocuri înalte,acestea de aceiași culoare.
Rosé
O văd pe doamna Taehee cum se apropie de ușă, apăsând pe soneria din stânga.
Îi deschid politicos ușa, o salut dar aceasta intră în casă, fără vreun regret împingându-mă de umeri, eu căzând jos pe podeaua rece spărgând cele două cești de ceai pregătite pentru domnul Taehyung și Jungkook.
Taehee
Privindu mă la ușă și ne mișcăm duse din fața ușii decid să o împing pentru a trece.
Aceasta se prăbușește pe podea.
-Dar tu chiar nu te poți ține pe picioarele ales cum trebuie?!??
-Îmi-Îmi cer scuze, doamnă.
Îmi răspunde ușor șoptind.
-Proasto!
Acesteia îi dau lacrimile curgând ușor pe obrajii săi palizi.
-Hai, ce mai aștepți? Curăță imediat tot dezastrul ce l-ai provocat, tâmpito!!
-Sigur...
Mă îndrept spre livingul uriaș al vilei unde îi găsesc pe Tae și Jungkook stând pe canapea.
-Ce caută pușlamaua asta aici? Nu ți-am zis clar că nu mai are ce căuta aici??
-Mamă! Nu-ți permiți să vorbești cu el așa, nu a provocat nici un rău pentru a merita asta. Te rog frumos!
-Da, bine. Am venit să te anunț în legătură cu noua ta afacere. Am un partener respectiv parteneră de afaceri cu care am colaborat în trecut și care sunt sigură că îți va fii de folos in viitorul apropiat.
-Sigur mamă. Mulțumesc! Stabilește o zi în care să ne întâlnim.
-Mâine, ora 16:30, la restaurantul Jihwaja din Seoul. Te voi aștepta!
-Da, mamă.
