A doua zi...
Taehyung
Mă trezesc și mă îndrept spre bucătărie dar aud brusc cum îmi sună telefonul, e mama, iar.
CONVORBIRE TELEFONICĂ
-Alo? Bună dimineața, eomeoni! (tradus din limba Coreeana în limba Română-mamă) Ce faci?
-Bună dimineața dragă, uite bine. De ce nu ai răspuns atâtea zile? Mi-am făcut griji.
-A intervenit o problemă și a trebuit să plec din țară, nu-ți face griji sunt bine.
-Dragule, trebuie să vorbim...
-Da, te rog, spune.
-Nu vreau să vorbim prin telefon despre asta... Ne vom întâlni la cafeneaua din oraș, Hoho Myoll Café. La ora 15:30. Te voi aștepta acolo!
-Bine, mai discutăm până atunci,eomeoni!
CONVORBIRE TELEFONICĂ ÎNCHEIATĂ
Mă îndrept la bucătărie să iau o gustare și după mă îndrept spre baie unde mă spăl pe dinți și fac un duș.
Ajung la cafenea. O văd pe mama stând la ultima masă, așezată lângă fereastra de sticlă cu privire la străzile Coreei.
-Bună mamă!
-Bună!
-Îmi poți explica ce se întâmplă cu tine?
-Nu înțeleg ce vrei să spui..
-Omul acela, cine e? E un străin! Cum poți să aduci în casa ta un străin?!?
-Știu mamă dar... Nu apuc să scot câteva cuvinte că deja ea preia controlul.
-Știi foarte bine cât e de periculos să faci așa ceva. Ești o persoană foarte cunoscută, și aici și în celelalte țări, nu e bine ce faci, ascultă..
-Mama, înțeleg că îmi vrei binele dar nu poți decide mereu ce am de făcut. Până la urmă este viața mea și mă descurc, nu mai sunt un copil. Te rog să înțelegi!
-Faci exact ce vrei! Dar, dacă intri în vreo belea din cauza omului acela să nu mai apelezi la mine, clar? , Aceasta și-a luat geanta de pe scaun și a plecat.
