Blind Man In Love

Capitolul 14

Femeia părăsește casa trântind ușa după ea.

Mă întorc și îl văd pe Jungkook cum mă privește cu lacrimi în ochi.

-Cine a fost acea femeie?

-Nimeni important!

-Taeh- , acesta se prăbușește pe scări fără nici o răsuflare.

-Rosééééé!!! Sună la ambulanță!!

Mă așez jos lângă el și îi sprijin capul de mâna mea.

-Te rog să nu fii pățit nimic! Te roog!, spun toate astea plângând.

Văd tulbure și înghit în sec.
Nu-mi dădusem seama cât țin la omul ăsta până să văd cum se probuseste în fața mea cu lacrimi amare în ochii.

Mii de sentimente în doar câteva secunde de liniște profundă înainte de a intra asistentele medicale cu targa luându l pe Jungkook până în ambulanță.

O secundă în care am privit cu ochii mei cum mi se ia totul.
Simțeam că îmi cade cerul în cap. Mi se luase totul, tot ce aveam mai de preț, nu banii, nu averea, ci Jungkook, omul care mi-a adus aminte că a fi fericit este gratis. Omul care îmi înseninase zilele negre dândule mii de culori, cel care a fost lângă mine tot timpul și nu am apreciat nici o secundă.

Ușile ambulanței se închid.
Mă ridic de pe jos fugind spre mașină ajungând ambulanța din urmă.

Parchez în fața spitalului acolo unde îl zăresc pe micul Jungkook bandajat în jurul capului înconjurat de asistente care îl duc în spital.

Fug cât de repede pot pentru a intra în spital după ei dar sunt oprit de un om făcut și înalt, care mă întreabă unde mă îndrept. Îi răspund politicos că sunt o cunoștință a unui pacient din spital și am venit să verific dacă este într-o stare bună. Acesta strigând îmi spune că nu am ce căuta în spital fără vreun cadru medical care să mă însoțească.

Plec în parcare unde văd un cabinet mai mic. Intru și văd că nu e nimeni înăuntru, observ pe peretele culoarului un cuier pe care se afla un halat de doctor, o mască medicinală și o cartelă de intrare cu numele de Dr. Baek Hyeon.

Mă îmbrac cu halatul de pe cuier, îmi așez masca așa în cât să nu mi se vadă fața, îmi așez șuvițele parului in față pentru a acoperi o mică parte din față și ochii pentru a nu mă recunoaște nimeni. Îmi bag cartela în buzunar și mă îndrept spre intrarea spitalului.

Acolo fac contact din nou cu domnul de la intrare căruia îi înmânez cartela. Acesta verifică cartela de câteva ori și îmi deschide ușa spitalului pentru a intra.

Eram destul de cunoscut în spital.

-Dr. Baek Hyeon! Ce faceți? Cum mai sunteți?, mă întreabă o asistentă destul de scundă, cu parul blond deschis și numele de Kim Byeol.

-Bună.., îi răspund confuz. Sunt bine da, mulțumesc că- ai întrebat., și mimez un zâmbet larg.

-Sunteți pregătit pentru nașterea de astăzi?

-Naștere?!?, te rog nuu. Fac ochii mari ca de melc.

-Daa, nu vă mai amintiți? Doamna cu nașterea de astăzi, trebuie să nască gemeni, v-ați oferit voluntar pentru a participa la nașterea acesteia.

-Aaa, daa, cum să nu-mi amintesc. Pentru o secundă uitasem.

Încep să fac câțiva pași pentru a scăpa de asistentă și de nașterea femeii ăleia.