Urmări şi consecinţe

Capitolul 16

Din capitolul anterior...

-După cum spuneam, domnişoară, simpla ta prezenţă în preajma fiului meu îmi este defavorabilă. Ai o influenţă negativă asupra comportamentului său şi, fiind un Rege în devenire, nu îi pot permite să fie distras de persoana ta. De aceea cel mai bine ar fi să pleci acasă, cât mai departe de noi.

Mi-au dat lacrimile instantaneu. Nu-mi venea să cred că mă obliga să plec singură; departe de lumea mea, de Lucas al meu.

Capitolul 16

-Nu puteţi face... am încercat eu să ripostez, însă Lucas mi-a luat-o înainte.

-Ce spui mamă? s-a ridicat furios din scaun, ochii lui scăpărând furioşi spre femeia blondă, care nu schiţase niciun gest la izbucnirea bruscă a fiului său. Înţelegi ce implică asta? Asta înseamnă că mă alungi şi pe mine din casa ta!

-Ba nu, tu nu ai pleca nicăieri. Nu ţi-aş da eu voie să faci o asemenea nesăbuinţă, a spus Regina calmă, rece. Nici măcar faptul că fiul ei se uita cu atât de multă furie nu o făcea să clintească – de parcă ar fi fost făcută din piatră, ca şi tronul ei mare şi regal.

-Însă iar m-ai întrerupt într-un mod grosolan, înainte să-mi termin propoziţia. Acum i-a loc şi încearcă să te comporţi cât mai demn de un prinţ, nu ca un oarecare dintr-o gloată de vampiri. Cred că ar trebui să te învăţ din nou buna conduită dintr-o familie regală, căci ai uitat-o, spuse ultima propoziţie ca pe un gând scăpat printre buze.

M-am uitat la Lucas care fierbea ca un izvor de apă termală într-o zi geroasă de iarnă. S-a aşezat după un alt minut de aruncat priviri dure mamei lui, punându-şi mâna protectiv pe umărul meu şi trăgându-mă mai aproape de el. I-am cuprins mijlocul cu o mână şi am încercat să-l calmez. Nu-mi plăcea când era în starea asta, mă făcea şi pe mine agitată şi nesigură. Aveam nevoie de el calm ca să fiu şi eu calmă.

Regina i-a aruncat o privire fugară fiului ei, părând mai rece decât până acum, apoi s-a uitat la mine.

-Am spus că ar trebui să pleci, nu am spus că te alung din casa mea. Deşi nu-mi place deloc de tine, de modul în care-l manevrezi pe fiul meu, nici de faptul că l-ai ţinut departe de neamul şi familia lui atât de mult timp, mă simt obligată să îţi permit şederea aici, tocmai datorită vieţii ce creşte în tine. Dacă nu mi-ai fi purtat nepotul ori nepoata, îţi garantez că nu ne mai aflam acum şi aici la discuţii.

Am făcut ochi mari, pentru că folosise un ton sever, crud, doar atunci când a spus ‘nepotul ori nepoata’ vocea fiindu-i mai lină şi moale. Lucas se uita cu ochi mijiţi şi aspri spre mama lui, înainte de a vorbi.

-Nu îmi place modul în care-i vorbeşti şi nici cuvintele pe care i le-ai spus. Dacă e cineva aici cu o influenţă negativă şi cu putere de manevrare, atunci tu eşti aceasta, Regina mea – spuse într-un mod batjocoritor ultimele două cuvinte.

-Lucas, măsoară-ţi cuvintele! l-a avertizat mama lui.

-Acum tu să taci! s-a răstit el. Mi-a venit rândul la replică, nu crezi?

Regina i-a aruncat o privire mustrătoare şi sticloasă, lucindu-i în albastrul profund o flacără întunecată, înfricoşătoare, ameninţătoare, însă nu a mai adăugat nimic.

-Bun, acum ascultă-mă cu atenţie – a spus Lucas puţin mai calm. Să fie ultima oară când vei mai folosi un asemenea ton şi când vei mai spune asemenea cuvinte. Nu trebuie să fii tu de acord cu oricare dintre alegerile mele, iar Anya nu este obligată să-ţi suporte ifosele. Ar fi trebuit să-ţi cer să-ţi retragi cuvintele, dar ştiu că m-aş lupta cu morile de vânt. Nu ai fi în stare să recunoşti o greşeală nici dacă ai avea-o sub nas, aşa că nu am astfel de pretenţii la tine. Însă te asigur că nu-ţi voi mai permite să aduci jigniri la adresa iubitei mele, mamei copilului meu.