Idee poetică

15 1 0
                                    

Nici muzica nu mă mai ascultă,
Eu de ce ar trebui să o ascult?
Nici oglinda nu zâmbește
Că încă nu am început,
Acum sunt  trist, vesel, extraordinar,
Alb, negru, albastru purificat,
E un film de lung metraj,
Și nu țin minte să fi jucat și eu,
Cred că am fost absent, citind scenariul,
Sau eram în spate la costume,
Schimbând zilnic haine,
După culoarea din interior.
Ce îți exprim cititorule,
Este că eu nu voi mai apuca multe secunde,
Să le preschimb în ani de viață
Azi am fost totuși bine,
Ochii mei albaștri pot confirma,
Am zâmbit puțin dar bine,
Ce altceva?

La ceas de searăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum