De ce plânge omul viu?
Nu ar avea de ce să plângă
Dar își provoacă singur probleme
Când nu știu ce să facă și să spună.
Am crescut singur, din mare și din cer
Și mi-am însușit ochi ca să văd
Luna și stelele ce nu mor
Și păcatul să nu îl provoc.
Înțelepciunea nu e glumă
Este răspunsul la întrebarea
" Ce am de-a face eu cu viața,
și cu oamenii care mă sugrumă?"
Rămâi umil, omule
Și nu te ascunde
Căci de fugit poți oriunde
Dar fugi spre omul ce e dornic să te asculte.
CITEȘTI
La ceas de seară
PoetryPrimul meu volum de poezie lansat pe această platformă. Cuprinde în mare parte poezii ce au fost scrise seara, în liniște. Poeziile abordează în mare parte a lor, teme precum dezamăgirea, iubirea, sau pur și simplu au ca și conținut, un mesaj legat...
