Act nocturn

12 1 0
                                    

Merg singur pe alee,
Pe cimentul cel plouat de lacrimi și dureri
Nu știu pe ce rută merg, merg spre nicăieri.
Luna este pierdută în ceață,
Stele, prietenele mele scumpe, au dispărut,
Merg simplu, în ploaie, pur și simplu nevăzut.
Sunt orbit de lumina slabă a becurilor
Să le schimbe cineva tonul ăsta stins!
Deoarece nu mai pot să rezist,
Dar stai, n-ai cu cine, degeaba insist...

La ceas de searăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum