La ceas de seară

Jonathan R. Twice

PRIMA PARTE:

"Și doresc să nu mă mai întorc
La ce am trăit odată, mai demult,
Și tot ce am avut de spus,  am spus,
Și tot ce am trăit, am trăit
Iar din soartă vreau să ies nevătămat,
Și cu ochii plini de soare.
Mă simt omul de care această poveste
Se leagă, și se leagă ca la șireturi
Atât de încurcată, încât m-am împiedicat
Și m-am lovit în genunchi și în coate,
Am semne pe gură și încă corpul meu mai poate
Sa ducă totul la bun sfârșit."

Într-o seară pe la zece,
Pe o vreme nici foarte caldă, nici foarte rece
Plecat am fost în misiune, pe Wall Street
Căci acum toți știu ce e aia
Și îmi aduc aminte cum am început să exprim durerea
Într-o noapte ce am crezut că îmi va pune capăt.
Mașina noastră oprește, lasă fum
Ne dăm jos ușor, și ne facem drum
La locul crimei, unde dăm de scrum
Ba de țigară, ba de incendiu
Și încep a analiza subiectul.
Intru-n casă, cu ochii temători,
O casă mică, mititică, parfumată
Nici foarte murdară, nici foarte curată.
Iar sângele era pe oriunde,
Pus în lumină că o opera de artă.
Încep a pune întrebări, despre ce s-a întâmplat
Și în ce mod.
Între timp, colegii mei absurzi
Vorbesc fără a gândi,
Iar eu mă urc pe scări la etaj,
Să văd ce pot găsi.
Urcatul meu nu le face bine,
Și încep a scârțâi prin urmare,
Și când ajung sus la etaj, șocul meu e mare,
Și încep a urla în gol.
Colegii mei sar in ajutorul meu
Și mă ridică din lacrimi și țipete de durere
Căci la etajul cel urcat,
Am dat de o femeie.
Și era agățată de tavan cu o sfoară
Și plină de urme și semne
Șocat am plecat la un medic psiholog
Deoarece nu sunt de acord cu ele.
Dar ce să îmi facă medicul,
Că leac nu are pentru starea mea,
Mai bine mă acasă, caz încheiat.
Și stau pe bancheta din spate,
Gândind la acea femeie
Și mă gândesc brusc la a mea,
Și la dragostea ce sper să nu se încheie.
Ajung acasă, și mă cobor din vehicul
Plouă grozav afară,
Și dau să intru-n casă, unde muierea mă întâmpină.
Și mă salută, și mă pupă, și mă salută din nou,
Dar eu sunt în starea mea de șoc,
Și în loc să o pup, o iau în brațe și îi zic pe loc:
"Știm amândoi că nu sunt cel mai bun,
Și că am momente și momente,
Tu iartă-mă te rog, și pe calea supărării nu te pierde,
Căci la bine și la greu, ești femeia mea,
Și te iubesc enorm, așa cum pot eu
Și doresc să fim în fața lui Dumnezeu,
Nu cu spatele la un perete."
Femeia se simte pierdută,
Și se emoționează la aceste cuvinte grele
Și înțelege pe urmă, de unde provin ele:
"Azi draga mea, o femeie s-a dus până la Domnu'
Și nu cred că se mai întoarce,
Din cauza unei iubiri blestemate, drace
A furato de tot somnul."
Soția sa se înmoaie, și îi sărută gura dulce,
Și pe vârfuri ea se ridică, și dă a spune
"Noi suntem un întreg, și vom rămâne așa,
Iar viața noastră este scrisă în stele
Eu de lângă tine nu voi pleca,
Nu am de ce să fiu printre ele.
Acum calmează-te, căci totul a trecut
Eu sunt bine datorită ție,
Căci tu ești tot ceea ce de la El am vrut".
Seara moare, noaptea este oficială,
Oră târzie, și amară
Iar când coboară jos în casă
Spiritul ei se lasă ușor în prag.
Inițial se sperie polițistul, și dă să țipe
Dar se calmează pe moment
Și începe a discuta cu dânsa
Despre acel eveniment:
"Am fost o copilă, și am murit femeie
Dragostea amară m-a ucis
I-am fost infidelă și nedreaptă,
Și în biciul lui m-a prins.
Țipam să înceteze, și să lase totul moale
El s-a enervat, și a dat cu pumnul tare.
Te rog, răzbună-mă, și în schimb îți voi da
Toată binecuvântarea și recunoștința mea."
Ea dispare prin pereți, și casa rămâne goală
Iar sărmanul polițist,
Stă și se întreabă:
"A fost o realitate sau doar un vis?"

PARTEA A DOUA:

"Și mă văd în oglindă, trist și neîmplinit
Am avut totul, acum numai am nimic
Și coborând scările, primesc în poștă un plic
De la care răman marcat, un pic."