La ceas de seară

Arkham asylum

Eu nu îți voi spune acum
Decât povestea unui biet călător
Pierdut pe calea răului
În drum spre noua lui casă
Ce îi va ține de urât
Pentru restul vieții sale.
Alarmele de poliție sună pe strada mea
Au fost trimiși să mă preia de acasă
Și să mă ducă departe
Unde urâtul se transformă în frumos
Și unde naiba mai arată a persoană bună
Nu numai rea.
Înlăcrimat și plin de sânge
La ochi, la buze și pe vene
Mă transfer în spitalul de boală incurabilă,
Iar de lumea nu se va schimba, 
Nu accept să mă mai întorc înapoi vreodată.
Plecăm degrabă, sirenele se aud pe stradă
Și îmi încep astfel drumul, spre un fel de rai.
Ajung în fața unui ansamblu de clădiri
Într-o situație deplorabilă,
Din cărămizi și lemn putred ce stă să cadă
Și îngenunchez în fața numelui atârnat
Pe o poartă de metal ascuțit.
Îmi fac cale spre spital, printre toți gardienii
Și toți ceilalți asistenți
Asistente medicale și criminali prezenți
Iar după registrul făcut în viteză,
O voce îmi anunță oficial venirea:
" Bine ai venit acasă, eule poetic
Ai îmbătrânit, arăți frumos
Celula cu numărul zece, în dreapta cea din dos".
Și asta îți urez și eu ție cititorule
Bine ai venit în casa mea de nebuni
Unde nu există noapte, și nici nu va exista zi,
Unde întunericul tău îți este cel mai bun prieten,
Iar insectele musafiri la masă,
Bine ai venit în azilul Arkham Asylum!
Oamenii noștrii sunt aici să te ajute
Nu te simți străin și ciudat
Ești întotdeauna bine venit în casa mea!
Atunci când întunericul te ia prin surprindere
Și nu îi faci față!
Metode de prevenire nu există
Paracetamolul este doar un fleac
Vino și hai să fumăm o țigară
Povestește-mi, ce ți s-a întâmplat?
După cine plângi? De ce suferi?
Și de ce mergi în ploaie fără umbrelă?
Cine îți zice că ești prost?
Și are curajul să tragă cu o arbaletă?
-Of, doamnă psiholog, vezi tu
Să fiu eu este greu
Poezia numai este respectată,
Și tot ce spun sunt doar vorbe
Și vor să mă elimine din grupul lor
Și să mă alunge din sufletul lor
Tuturor celor ce le-am făcut bine
Mă tratează ca un dușman acum.
Spuneți dumneavoastră,
Sunt eu corect, sau sunt greșit?
-Of, dragul meu, ești de fapt prost
Că bagi în seamă,
Dar nu e problemă,
Bine ai revenit acasă, eule poetic
Bine ai venit în locul unde mintea ta
Va uita cele rele, și de fapt, se va pierde cu totul.
Bine ai venit în azilul Arkham Asylum
Oamenii mei sunt aici să te ajute!

Înapoi pe străzi,
Plecarea mea lasă o nepăsare pentru toți
Căci nu le pasă că eu am ajuns acolo
Într-un azil, ca și cum aș fi prins într-o pușcărie.
Hai să facem o comparație cititorule!
Eu sunt infractorul și cel în plus
Iar ei sunt polițiștii!
Este o nebunie totală
De care nu ai să scapi vreodată
Lumea se schimbă și devine rece
Numai este iarna așa de rece
Cât este om din ziua de azi
Scuipă acolo unde își dau cuvântul
Și dau cu piciorul acolo unde promit
Se jură că nu fură, când de fapt e un joc
făcut special pentru bandiți.
Și apar eu, om simplu în felul meu,
Și tu la fel! Om în felul tău!
Ne vor amenința cu pistoalele și săbiile
Iar nu știm decât să lovim cu pixul,
Și așa, dintr-o vorbă și un gest
Ajungi in fața unui alt test
De unde înveți o lecție importantă
Că să nu ajungi niciodată
Unde sunt eu acum și scriu
Ca say mai treacă timpul.
Încredere numai ai în cine
Adică spune tu!
În cine să ai încredere dacă polițistul e un crimial?
Și cu cine să râzi la masă, când oriunde
sunt numai trădători și golani?
Bine ai venit în celula mea,
Are pe ușă numărul zece
Sper să înțelegi mesajul meu,
Și să nu calci în cioburi
Căci aduc ghinion,
Puneți o dorință, spune o rugăciune
Și împăturește un dolar in portofel
Ele aduc noroc!
Ce nebunie extraordinară...