Departe de lumea asta întunecată
Și de lumina ochilor falși
Cufundat în oceane albe de speranță
Șede sus, persoana mea, într-o zi neanunțată.
Căci sufletul mi s-a desprins de corp
Și a îmbrăcat straie albe
Și uneori mai colindă case și străzi
Deoarece pentru mine, orice zi numai e noapte.
Mă duc la fereastră, și ce văd?
Uitandu-mă atent, observ
Ce teatru joacă ăștia în viață
Mimând, numai lacrimi ce nu au rost.
Dragii mei, să minți cu metafore, nu ajută
Ai grijă să nu țipi la figuri de stil, că se sperie de voi
Fiți adevărați, și cu încredere multă
Lacrimile te seacă, nu te vor imobiliza.
Lacrimile și prostia voastră
O transform eu în "poezie"
Căci am stat și eu în ceață
Și știu mai bine ce e aia durere.
CITEȘTI
La ceas de seară
PoetryPrimul meu volum de poezie lansat pe această platformă. Cuprinde în mare parte poezii ce au fost scrise seara, în liniște. Poeziile abordează în mare parte a lor, teme precum dezamăgirea, iubirea, sau pur și simplu au ca și conținut, un mesaj legat...
