Din casa părintească
Și din orice cuvânt spus aiurea
Mă duc ușor la fereastră
Să mă uit la stele.
Ele mă ridică
Și prin urcarea mea, pot să arunc o privire la mine
Și observ că e frumos să te afli prin mulțime
Deși multe persoane, nu te adoră, nu te așteaptă.
Urc scările spre Lumea Nouă
Și observ că e lipsită de negru
Și stelele se văd parcă și mai frumos
Și normal că te îndrăgostești de ele.
Umbrele umane de jos, vor fi și ele luminate
Și vor fi nevoiți să spună adevărul
Fie că e legat de bucuria tinereții
Sau de păcatele de dinainte de moarte.
Mă întrec cu vorba
Așa că fie ce o să fie
Printre stele ne vom regăsi toți
Mai ai nevoie doar de tine.
CITEȘTI
La ceas de seară
PoetryPrimul meu volum de poezie lansat pe această platformă. Cuprinde în mare parte poezii ce au fost scrise seara, în liniște. Poeziile abordează în mare parte a lor, teme precum dezamăgirea, iubirea, sau pur și simplu au ca și conținut, un mesaj legat...
