Lumea asta e plină de critici,
Mă deranjează și dezgustă
Am plecat în grabă și am uitat valiza acasă
Din cauza lor, până și liniștea caută o scuză.
Am venit pe acest drum liric
Plin de metafore, tristeți sau zâmbete
De poezii scrise la miez de noapte sau sâmbete,
Am apărut ca să realizez ceva cu scrisul meu,
Din ultimul condei găsit pe un raft umil,
Și să continui să scriu până devin bunic,
Căci altceva de făcut nu am găsit.
Însă apar aceste umbre, ce nu vor înțelege,
Ca sunt la început de cărare,
Și vor vrea să mă îngroape,
Afirmând în lume, ca tot ceea ce scriu
E o pierdere de vreme, muncă risipită.
Mă adresez ție, tu cel de citești asta,
Fi bunul meu înger păzitor,
Iar dacă ai găsit ceva interesant în scrisul meu,
Explică tuturor, nu mă lăsa să mor.
Sunt și eu om, nu am făcut pact cu cel rău,
Merit sa fiu pe acest drum,
Și să aduc vremurilor viitoare,
Opera mea ca un semn bun.
Ce va fi păstrată ani buni.
De vezi tu, om sfânt, lumea se schimbă,
Iar harul cititului se pierde în întuneric,
Sunt mic acum, și poate nu înțeleg miza,
Rămâi cu mine în acest film,
Căci vom fi amândoi pe generic.
CITEȘTI
La ceas de seară
PoetryPrimul meu volum de poezie lansat pe această platformă. Cuprinde în mare parte poezii ce au fost scrise seara, în liniște. Poeziile abordează în mare parte a lor, teme precum dezamăgirea, iubirea, sau pur și simplu au ca și conținut, un mesaj legat...
