Antiglonț

5 1 0
                                    

Când am căzut jos, puțini m-au ridicat
De asta sunt trist și supărat
Deoarece trădarea e un păcat
Cu care mă tot confrunt, îmi dă bătăi de cap.

Sufletul meu atins de gloanțe
Transformă în poezie
Ceea ce aș vrea să îți spun eu ție
Cititorule, sub lumina unei condoleanțe.

Nu mă iubește nimeni și încă cred
Că sunt mort și că am să trec
În lumina vieții de dincolo,
Marcat de gloanțe și cuvinte urâte

Dar acum sunt antiglonț pe dinafară
Și nimic nu mă doboară
Trăiesc viața ca o metaforă
Și mă rog la Dumnezeu
Ziua de mâine ce o să apară
Să nu mă pună în genunchi instantaneu.
Și oricât o să mă doară
O să plâng în sufletul meu
Distrus de răutatea voastră,
Voi fi oare respectat și eu?

La ceas de searăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum