Luna 18+

Capitolul 17- Lorenzo de la Sol

În seară aia prefer să nu povestesc nimănui ce se întâmplase între mine și Matias. Nu avea rostul să-le stric vacanță .

Plus de asta că mă hotarasem să mă distrez și să nu las să mă afecteze pățania de mai devreme.

Îl mai văzusem fugitiv în zilele ce au urmat.

Eram deja în a patra zi de vacanță și Mason deja marcase cu câteva domnișoare de prin hotel.

Ținuse să ne povestească cu lux de amănunte mie și Mirei deși nu îi cerusem-asta.

Era un fustangiu și nu înțelegeam cu puteau pica fetele atât de repede în patul lui. Pentru că avea vrăjeală în el dar dacă erai atentă puteai vedea prin ea.

Sau poate nu. Nu pot să îmi dau seama. Cert e că omul se distra pe cinste.

Mira vorbea mai tot timpul la telefon. Hotarasem să mergem să schiem și ea încă nu se îmbrăcase.

I-am smuls telefonul și I-am zis lui Scott că o să îl sune mai târziu.

- Hei ,de ce ai făcut asta?

- Pentru că suntem în vacanță, iar tu domnișoară ai stat trei sferturi din ea în telefon. Parcă urma să petrecem ceva timp împreună.

- Scuze, doar că nu vreau să îi dau impresia că mă simt bine fără el.

- Sunt sigură că te iubește și așa. Acum grăbește te că trebuie să plec. Eu o să fiu la recepție, sunt îmbrăcâtă cam gros și aici mor de cald.

Când am-ajuns la recepție l-am văzut pe Mason vorbind cu nimeni altul decât Lorenzo De la Sol. Și eu care credeam că vacanța nu poate deveni mai bună.

Mason mă vede și îmi face semn să mă apropii de el. Mă duc încrezătoare că oricum individul nu mă poate recunoaște.

- Bună, zic scurt.

- Bună ziua zice tipul din față mea. Era îmbrăcât în costum maro închis cu un palton crem pe el. Cine e ea ?

- Ea e Luna , spune Mason.

Tipul se uită la mine.

- Luna? Frumos nume. Are și vreo însemnătate ?

- Nu , îi zic scurt.

- Mason, mi-a părut bine să te văd, te las cu iubita ta, pare supărată. Mă duc să mă ocup de situația cu vinul. Domnișoară,, zice și își înclină capul în semn de salut.

- La revedere zic. Asta era omul care o distrusese pe mama si mă părăsise când avusesem 10 luni.

- Eșți bine, îmi întrerupe Mason gândurile.

- Da. Sunt bine. Acum hai să mergem.

Ne îndreptăm în liniște spre ieșirea din hotel . Ne întâlnim cu Mira pe drum .

- Sunteți gata pentru o zi minunată ?

- Da, spun cu Mason, amândoi odată.

Mergând spre telecabina care ne ducea sus în vârful pârtiei , cu schiurile în spate și clăparii în picioare înaintam încet ,echipamentul greu mă făcea să vreau să mă răzgândesc. Știam să schiez ,totuși nu o mai făcusem de pe vremea liceului. Nu prea avusesem timp de vacanțe încercând să îmi planific viață. Iar dacă plecam în vacanță alegeam mereu litoralul. Iubeam marea și soarele.