Luna 18+

Capitolul 18-Se întâlnește munte cu munte ,dar om cu om

E dimineață și telefonul îmi vibrează. Era Mira dar nu voiam să văd pe nimeni, chiar nu aveam putere acum să-le explic ei și lui Mason toate astea.

Le las mesaj cum că mă simt mai bine dar nu sunt în stare să mă văd cu nimeni și după câteva schimburi de replici în sfârșit mă înțeleg și mă lasă în pace.

Îmi comand room service, doar ca să nu fiu nevoită să da ochii cu ei.

Au servicii foarte bune că au ajuns destul de repede. Descuiasem ușa așa că au intrat și mi-au lăsat comandă aproape de măsuță.

Îmi petrec restul zile uitându-mă la un film deși nu am înțeles nimic din el. Nu îmi stătea gândul la el.

Ci la faptul că aveam să mă duc diseară la 22 să îl întâlnesc official pe distrugătorul ăla de vieți.

Îmi făcusem în cap câteva idei despre ce aș putea să îi spun dar nu îl cunoșteam pe el. Nu pot să îmi dau seama cum e el de fapt și ce ar spune.

Mă frământ și încep să mă pregătesc de pe la 20. Cu piciorul în gips era destul de greu.

Mason mă ținuse la current cu ce făcuseră. Fuseseră cu ATV urile la plimbare.

Mă îmbrac într-o rochiță pentru că îmi era imposibil să îmi iau pantaloni peste gipsul ăla enervant și pe la 22:00 ies din camera.

Mă mișc greoi dar ajung la lift și apăs pe R de la restaurant.

Încerc să nu mă mai gândesc la nimic, dar îmi e imposibil.

Liftul se oprește și ușa se deschide.

Era lume destulă în restaurant așa că puteam să îmi șterg ideea unei posibile răpiri din cap.

Îl văd pe Lorenzo la un separeu relativ aproape și mă pornesc într-acolo.

Cum nu se putea mai bine îi văd pe Matias și Catherine la un separeu aproape de cel unde stă Lorenzo.

Matias-avea o privire obosită iar struțul ăla continuă să vorbească întruna.

Trec pe lângă ei și îi simt parfumul. Inspir adânc și parfumul lui îmi umple plămânii.

Matias își ridică ochii când trec pe lângă el. Dă să spună ceva dar nu are loc de madame.

Mă amuz un pic la gândul că el trebuie să o suporte de aia.

Ajung în dreputul separeului și două matahale se proptesc în față mea.

- Ce nai...

- Băieți , dați vă îl aud pe Lorenzo.

Matahalele se dau la o parte și îl văd, la patru ace , într-un costum crem și o cămășă neagră.părul dar peste cap cu gel ceva, că îi lucea, un ceas la mâna , părea scump si un rânjet pe față de mă bagă în sperieți.

Zici că se pregătea de vreo ședința foto.

- Dacă ai terminat cu holbatul,te invit să iei loc.

Îmi scutur capul.

- Da, a., mersi zic stângace.

Mă așez în dreptul lui că să îl pot privi în ochi.

- Înainte să începem să vorbim de altele ,dă-mi voie să îți zic că eșți superbă.

Îmi dau ochii peste cap și pufăi nemulțumită.