Luna 18+

Capitolul 4 -Mai mult decât pot duce

Încă mă privea nedumerită .

Eu aveam ochii în lacrimi ,încercăm din greu să nu izbucnesc în plâns.

- Luna, ce s-a întâmplat?

- Domnul White s-a hotărât să îmi facă viață un iad.

- De ce? Și de unde îl cunoșți?

Am început să i povestesc Mirei ce s-a întâmplat mai devreme .

Rar rămâne cu gură căscată dar acum era una din situațiile alea care o lăsau masca.

- Fato ,eu zic că te place ,deaia face toate astea.

- Cred că ai probleme de auz. Tu nu ai auzit nimic din ce ți-am spus și cum m-a umilit mai devreme. Mă urăște ,Mira. Și nici măcar nu i-am făcut ceva

- Eu zic să te calmezi, aruncându-mi un zâmbet . Arăți că după uragan și trebuie să îți schimbi hainele alea.

- Da,mai că am și uitat că sunt plină de cafea. Nu am schimburi și oricum cred că pot pleca mai devreme azi. Am predat designul pentru coperta și nu ar mai fi nevoie de mine azi ,aici. Mă duc să vorbesc cu Elijah .Mira -ne auzim la telefon mai târziu.

- Sigur eșți bine? Mă întreabă cu jumătate de gură.

- Da . Nu-ți face griji. O să fiu bine.

Ies din lift și mă îndrept repejor spre biroul lui Elijah. Ciocăn și deschid ușa.

- Hei Elijah, dacă nu aș mai avea de lucru aș vrea să plec mai devreme azi, dacă se poate...

- Luna. Am primit mail ul cu proiectul tău și i l-am trimis domnului White pentru aprobare. Poți pleca . Răspunsul lui o să ți-l dau pe mail.

- Mersi. La revedere, Elijah.

- Zi frumoasă , Luna.

Mergând mai iute decât era cazul, intru în birou ,îmi iau sacoul ,geanta și telefonul și ies în grabă.

Mă urc în lift și apăs pe P.

Dacă mă gândesc mai bine mi-ar prinde bine o plimbare în parc. Dar întâi să scap de hainele astea.

Nici nu ajung bine la parter când în față uși dau de drăcușorul ăla iar. Ce e azi? Ziua nebunilor ?

Se uită la mine pentru câteva secunde și nu zice nimic. Dau să ies pe lângă el și atunci i-am simțit iarăși parfumul ăla care creează dependență. Am inspirat adânc, o doză bună pentru plămânii mei,atunci am simțit cum ceva mă trage de mâna.

Mă întorc și îl văd pe domnul WHITE cum mă ține de mâna, cu ochii ațintiți asupra mea.

- Mhm.. mă scuzați, aveți nevoie de ceva, și îmi retrag mâna deși regret asta în secundă doi.

- Nu. Doar că nu știam că ți s-a terminat programul așa devreme.

Ăsta era mai drăguț când nu deschidea gura aia să împroște venin .

- Nu. Dar mi-am terminat treaba pe ziua de azi, plus de asta că sunt plină de cafea și vreau să mă schimb. V-am lăsat proiectul Mariei Vargas la Elijah. Acum, va rog să mă scuzați. Trebuie să plec.

- Și pe mine nu mă întrebi dacă îți dau voie să pleci?

Rămân masca și nu știu ce să i răspund.