1.O nouă zi , un nou Început .

3.4K 118 0
                                    

Ora 7:00

*Suna ceasul*

-Haide Lindsay  , o sa intarzii la prima zi de scoala. *Striga mama * 

-Bine ,cobor imediat. *Mormăi cu greu* 

Cum spune si mama ,asta din pacate , este prima zi de scoala .E asa de greu ,o noua scoala , un nou oras , noi vecini si noi oameni ,alti colegi ,alti profesori ...Am impresia ca , acomodarea aici va fi foarte dificila ,avand in vedere faptul ca nu cunosc pe absolut nimeni  .Urasc sa fiu fata cea noua , mereu asa se intampla , toate priviriile se atintesc asupra mea imi dau un sentiment de gol in stomac care dispare cu greu , imi vine sa intru in pamant de rusine .O gramada de ganduri si intrebari imi invadeaza cugetul , le alung , dar unele refuza sa ma paraseasca.Ma indrept cu pasi marunti, inca somnoroasa ,  spre dulap si imi aleg o tinuta care mie imi place ,este lejera , perfecta pentru un nou inceput la o noua scoala.

*Cobor repede scariile*

-Deci scumpa mea , esti gata ? Spune mama cu un zambet larg pe fata , normal ca orice parinte .

-Nu mama , normal ca nu sunt . (Spun eu dezămagită )

Mama vine spre mine si ma imbratiseaza:

-Scumpa mea , va fi bine , ai sa vezi . *imi da un pupic pe frunte * 

-Da , ma indoiesc de asta *Imi ridic privirea din punctul fix *  ..Hai sa mergem . *Schiţez cu greu un zambet *

Nu pot sa cred ca , scoala este asa de aproape de casa unde m-am mutat .

-Mama , daca stiam ca scoala este asa de aproape , nu te mai deranjam sa vi si tu cu mine . 

-Lasa Lindsay , o sa te plictisesti la cat de des vei veni pe jos . (Aici insa avea dreptate) . Si in plus Linds cu ocazia asta , vreau sa vad cum sta treaba cu profesorii , cine iti va fi diriginte/diriginta .

Cel mai mult urasc cand vine unul dintre parintii mei la scoala , am 17 ani , doar ma descurc si singura .Norocul meu este insa faptul ca tata e la lucru si il vedem cam rar eu cu mama , daca era astazi acasa sunt convinsa ca ar fi venit el cu mine , mi-ar fi fost si mai rusine, insa prima zi chiar este necesara insotirea unui parinte  .

Opreste mama masina in fata unei cladiri uriase de culoare albă , stand si analizand fiecare coltisor al cladirii , am ajuns la concluzia ca e mai frumoasa decat cea la care am fost , sper sa fie si mai buna . Coborand din masina , trag aer adanc in piept si intru pe usa mare de la intrare. Nu erau foarte multi copii (ceea ce ma facea sa fiu mai bine putin) , am intrat in cancelarie .Daca pe usa nu ar fi fost scris mare , cred ca m-as fi ratacit la cat e de mare scoala asta. Aici se afla directoare si cativa profesori . . Un strigat in mintea mea mai infundat m-a trezit la realitate :

-Lindsay ? Lindsay Marshall ? *Directoarea , o femeie in jur de 50 de ani , parul scurt  nuanța de șaten deschis   , ochii îi sunt de culoare verde peste ei aflându-se o pereche de ochelari , era îmbrăcată într-o rochie pe corp alba cu nasturi negri * Aceasta mă studia  subtil pe sub ochelari . 

-D-Da , buna dimineata . (spun eu mai timida, emoția fiind destul de vastă , mă bâlbâiam )

-Buna dimineata domnisoara , tu trebuie sa fi fata cea noua , ma bucur sa te cunosc si sper sa iti placa la scoala noastra . *Spune ea încercând sa schițeze un zâmbet * 

-Da , deci Lindsay poti sa mergi la ore , mama ta v-a ramane aici sa semneze dosarele .

-Ămn  , da , doar ca nu stiu unde se află  clasa. 

-Asta se rezolva.

Usa fiind dechisa ,directoarea striga nu foarte tare  ,insa eu tot am tresarit , fiind blocata in ganduri  .

Ziua ești tu , noaptea sunt EUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum