5. "E numai vina ta, stiu asta ! "

1.1K 71 2
                                    

Intre timp o aud pe mama de jos :

-Lindsay , eu merg la cumparaturi , sa te distrezi la intalnire . 

-Bine mama !  

        Usa de la intrare se tranteste  , ma uit pe fereastra si o  vad plecand  cu masina .Afara , soarele se ascundea incet tot mai obosit  .  Am ascultat niste muzica pana cand m-a intrerupt soneria , am coborat putin emotionata  scariile . Chiar imi face placere ca prima intalnire sa fie cu un asemenea baiat . Deschid usa cu un zambet larg pe fata , Lukas avea  un buchet de  trandafiri  ,  mi le inmaneaza spunand : 

-Esti gata de plecare ? * zambeste frumos* 

-Sigur , multumesc mult pentru flori , sunt asa frumoase . 

-Cu placere si tu esti frumoasa . *M-a luat in brate*

Mi-am luat geaca , am inchis usa si am pornit , nu a fost prea sigura unde mergem , dar cu siguranta prin parc .   Afara nu era foarte frig , lipsa noriilor lasa la vedere toate stelele minunate. Nici un om nu-si facea aparitia  , strazile fiind pusti  , masinile trec dar  una cate una ,  foarte rar . 

-Deci Lindsay , cum ti se pare locul asta ? 

- Pai acomodarea este putin mai dificila , dar locul este super .Totusi  mi-e foarte dor de vechea casa , de vechii prieteni , chiar si de vecini . *spun eu cu fata in pamant* 

-Te inteleg , sti nici eu nu sunt de mic aici , acum 3 ani m-am mutat  si de asemenea mi-a fost greu sa ma acomodez si cu oamenii si cu locul .

-Da , ori cum in timp se rezolva totul . 

-Exact . 

Ne-am plimbat  prin parc , de dragul vremurilor trecute am inceput sa ne povestim copilaria  place acest subiect cand imi este povestit de aceea cand ies cu oricine si se lasa linistea pentru a face conversatie aduc vorba despre amintiri  , in plus alt ceva nu aveam ce sa povestim.A avut o copilarie foarte frumoasa in comparatie cu mine , eu sincer mai mult am petrecut cu familia , in vacanta de vara mereu mergeam  undeva ori la munte ori la mare , am fost in multe locuri , dar nu se compara cu prostiile ce le fac prietenii intre ei . . si eu cum nu am avut prieteni (adica am avut dar nu le dadeam asa multa importanta asa ca m-au lasat , eram prea obsedata cu scoala) ma multumisem doar cu chiestiile amuzante ce se intamplau in calatorii , care nu erau foarte multe si nici dese. 

-De ce esti agitata  Lindsay ? 

-Pai nu , nu sunt . *cu toate ca eram putin *  Din nou ma simteam urmarita .

-Bine . *Imi zambeste * 

-Oh uite cat e ceasul , trebuie sa merg acasa , pentru ca la cum e mama sunt sigura ca v-a trage concluzii .

-Inteleg ce vrei sa spui . *Rade  * .Te duc eu . 

-In regula , mi-ar face placere . 

Am ajusa acasa , dau sa intru cand  :

-Lindsay , m-am simtit bine cu in aceasta seara  . 

-Si eu m-am simtit bine .*ii zambesc* . 

-Pai  noapte buna atunci mai vorbim  .  *imi zambeste dupa care pleaca * 

-Noapte buna . 

Intru in casa , o vad pe mama cu mainile-n san , avand o expresie dezamagita pe chip . 

-Hei mama  , sa intamplat ceva ? *Intreb curioasa *

-Da domnisoara , sti cat e ceasul ? *imi spune cu seriozitate* 

Scot repede telefonul si ii spun usor amuzata .

-Da e ora 11:22 

-Da si din cate stiu eu maine nu cumva ai scoala ? Parca am spus la 11:00 . 

-Of mama , scuteste-ma te rog . *ma indrept grabita spre camera mea *  

"Draga jurnalule , sunt furios  cat si foarte suparat  , am urmarit-o pe Lindsay astazi si se pare ca era cu vecinul ei   .. stiu ca   ,fata inca  nu imi apartine , cu toate astea tot simt o urma de gelozie  . M-am atasat  de ea prea repede , nu mi s-a mai intamplat asta .."

 *Bip , Bip , Bip , BIP *  ceasul ! 

Il opresc si stau putin pentru a reusi sa ma trezesc mai bine din transa , ma ridic incer si , merg cu pasi marunti spre dulap pentru a alege o tinuta pentru scoala . Cobor scarile .

-Super , mama doarme , acum nu am ce sa mananc .*imi spun iritata * ..Mi-am luat un mar si am pornit spre scoala . Ajung in clasa vad ca majoritatea colegiilor nu s-au obosit sa vina  , un motiv in plus pentru a ma scoate pe mine la tabla toata ora pentru ca am anulat testul  . .Dupa ora de mate simteam ca voi lesina , credeam ca a durat o vesnicie ,  eram si obosita cat si cu capul in alta parte , cand  din greseala am intrat  intr-un baiat care avea niste harti in mana pe care  le-a scapat, am sarit sa il ajut :

-Scuza-ma , imi pare foarte rau , eu .... 

-Da , *ma intrerupe el iritat * , data viitoare daca esti asa adormita , ramai acasa . *imi trage restul foilor din mana cu brutalitate * 

-Doamne ce inganfat ... *am gandit cu voce tare * spre mine  venea  o fetita blonda cu ochii albastrii era asa frumoasa , cred ca nu avea mai mult de 14-15 ani .Se opreste langa mine si il priveste pe baiat cum urca scariile . :

-Da , el e Harry   , capitanul echipei de fotbal si cel mai popular din scoala , nu ti-ai ales persoana potrivita in care sa intri . *Rade* 

-Dar nu a fost cu intentie si ori nu cred ca ar fi trebuit sa reactioneze asa  .. *spun eu iritata *

-Nu e chiar asa de rau , crede-ma , doar iti trebuie timp sa-l cunosti . *Spune ea inca privind in gol * 

-Da, sigur ..De unde sti ca nu e asa ?  Eu ma indoiesc la ce comportament are .Specific celor populari .  

-Pai , e fratele meu . *isi intoarce privirea spre mine  zambind* 

-Oh , nu am stiut . Imi pare rau .. 

-Pentru ca l-ai jignit sau pentru ca e fratele meu ? *Rade* 

-Pentru ca l-am jignit evident . *Rad si eu la  randul meu* 

-Nici o problema , eu o fac zilnic , apropo eu sunt Annabelle . *Imi intinde mana * 

-Ma bucur sa te cunosc Annabelle, eu sunt Lindsay , sunt noua pe aici . *Ii strang mana *  

-Da , mi-am dat seama Lindsay ca esti noua .

*Rad *

-Bun , eu trebuie sa plec sa nu intarzii , ma bucur ca te-am cunoscut Lindsay , mai vorbim .  

-Si eu ma bucur ca te-am cunoscut , mai vorbim . 

Orele s-au terminat , cam greu , dar bine ca s-au terminat .Am plecat spre casa si il vad pe Lukas .

-Buna Lukas *spun eu zambind*

El se intoarce , nu mi-a venit sa cred mi-am pus o mana la gura si una pe inima , nasul il avea spart si arcada la fel , am ramas socata . 

-Lukas ce s-a intamplat ? *spun eu speriata* 

-E numai vina ta  ! *spune el nervos* 




Ziua ești tu , noaptea sunt EUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum