12."Ce vrei de la mine ?"

944 60 0
                                    

M-a trezit ceasul , ma simt mai rau ca niciodata , nu stiu cu ce sunt mai rau  la pamant cu fizicul sau pshihicul , doar gandindu-ma "o saptamana singura ?" Nici nu am putut sa dorm numai gandindu-ma la pericolele care, ma pandesc si in orice clipa  . . Mai bine nu ma mai gandesc , v-a fi bine , totusi cum a spus si mama adica in curand trebuie sa ma mut singura si atunci ? Ce voi face ? . .  Lasand temerile si ingrijorarile trec la  cosmar   si anume scoala .   Am coborat repepede scarile si o vad pe mama cu valiza , ma astepta pentru a-si lua ramas bun ,  acum ma simt de parca mi-ar veni sa plang . 

-Lindsay , te iubesc foarte mult si am sa incerc sa ma intorc cat de repede . 

Am observat ca si mama era trista sau ingrijorata defapt sigur le simtea pe  amandoua , nu sunt obisnuita ca mama sa plece  . . la tata e diferit, el e plecat de mult timp si m-am cam obisnuit fara el ,  dar la mama nu e acelasi lucru  . 

-Si eu te iubesc mami si sper sa te intorci cat de curand . *nu m-am putut abtine iar lacrimile se preling pe obraji , siroaie *  . Oficial de acum sunt singura acasa , orice pericol ar putea intra peste mine in casa si eu ce sa fac ? 

Am ajuns la scoala , m-am pus in banca si o vad pe Jannifer ca e trista , parca vad ca nu are rost sa o intreb ce s-a intamplat sunt sigura deja de raspus : " nimic Lindsay , nu am nimic "  Sigur . .  Nu prea am vorbit , in pauza il vad pe Harry coborand scarile cu un buchet de flori , s-a oprit in drept cu mine mi-a intins floriile , dupa vedeam fetele care treceau pe langa noi cum se uitau urat la mine aruncand  sageti cu foc din fiecare privire . .

-Draga mea , de ce esti trista ? *intreaba el ingrijorat* 

-Nimic interesant , niste probleme in familie , nimic mai mult . *spun eu cu privirea in pamant* Si ti-am spus sa nu spui nimanui . 

-Lindsay , chiar tin foarte mult la tine , sa nu ai vreo indoiala . *spune el uitandu-se in ochii mei* Si nu am spus .

-Pai fetele alea ne-au vazut cand mi-ai dat floriile .

*A inspirat adanc*  -Sti ca se v-a afla corect ? De ce nu ai vrea sa spunem  ? 

-Sunt sigura ca se v-a gasi o fosta de a ta geloasa sa imi faca zile fripte .

-Nu conteaza , numai sa imi spui ca le pun eu la punct  . *Imi trage din ochi * 

*Oftez* 

 Si nici nu stiu cand , dar  se aude clopotelul ,  a trecut si  pauza , mai aveam o ora si dupa puteam sa plec acasa unde sa stau singura  . .  

Dupa ce ora a trecut  , puteam sa merg acasa. Cand am iesit pe poarta scolii il vad pe Harry fugind spre mine : 

-Nu crezi ca ai uitat ceva ? * se opreste el in dreptul meu  *

-Ce nume ? 

-Pe mine . *Rade* 

-Ah , pai nu am uitat de tine  . Ma conduci ?  

-Bine, daca insisti . *rade * 

Era tacut iar eu suparata , mi-e greu sa ma impac cu ideea de a sta chiar singura o saptamana . 

-Lindsay , de ce nu vrei sa imi spui ,  ce s-a intamplat cu tine ? *spune el cu  ingrijorare* 

-Pai nu cred ca e important . 

-Ba da , este . Poate te pot ajuta . 

-Stau singura o saptamana *soptesc * 

-Asta era ? Pai si care e problema ? *intreaba el mirat * 

-Pai este , adica sunt noua pe aici si orice pericol poate napusti asupra mea in orice moment . *spun eu de data asta ingrijorata* 

S-a oprit si m-a luat in brate :

-Nu ti se v-a intampla nimic cat timp sunt eu aici , mai intai oricine trebuie sa treaca de mine . *spune el cu zambetul pe buze *

-Da , dar tu nu vei fi in fiecare seara cu mine . . . *Spun eu suparata* 

-Daca vei avea nevoie de mine , doar un SMS si sunt in fata casei tale . 

-Multumesc pentru grija , am luat la cunostinta . 

Am ajuns si la mine acasa , acum parca totul e mult mai linistit , e trist ca , eu nu sunt obisnuita cu linistea . Am urcat sus , l-am luat pe spike si voi iesi o ora cu el prin parc , m-am jucat cu el , e asa fericit cand ii acord atentie chiar am observat asta . .  Cand lumina devenise tot mai slaba am plecat spre casa ,cand am ajuns  i-am dat mancare lui spike si eu am urcat . 

Am inchis usa si am deschis geamul , in ideea ca ma ridic imediat din pat sa il inchid ,in schimb nu am apucat sa il inchid pentru ca adormisem. . Intre timp peste noapte , am auzit pasi . Se apropie , ii aud bataile inimi , sau oare sunt ale mele ? Ii aud respiratia , sau cred ca si asta era a mea . Se apropie , cred ca e acelasi tip care m-a vizitat odata , mi-am facut curaj sa intreb .

-M-m-mami ? *soptesc * 

Nu am primit nici un raspuns , in schimb s-a asezat pe patul meu  . Eu in schimb tot ce am facut a fost sa-mi pun plapuma pe cap , evident ca doar e cel mai bun scut  . A stat o perioada de timp langa mine si , a inceput sa ma mangaie , defapt plapuma sub care ma aflam , la fiecare atingere tresaream . Perfect un psihopat e la mine in casa si eu stau fara sa nu fac nimic si mai sunt si singura ,  sper sa nu stie asta . Mi-am dat incet plapuma de pe fata lasand doar ochii mei la suprafata fiind  putina lumina, deoarece langa casa mea era situat un felinar .  .  am putut sa il observ , purta o  masca , el ma tot urmareste sunt sigura , de ce mi-am facut curaj sa vorbesc cu el ? A da pentru o explicatie :

-C-ce vrei de la m-mine ? *Tremuram*

*Nici un raspuns*  

-Iti dau bani , iti dau telefonul , iti dau ce vrei . . . *Cum sa spui asa ceva ? E clar ca nu am mai gandit in montul ala"  . .. A inceput sa rada malefic ,  acum rade de mine . 

Intr-un final a vorbit :

-Nu vreau nimic de la tine , sau defapt ar fi ceva . . . Pe tine ! 

Avea o voce groasa , care mi-a provocat un fior pe sirea spinarii , nici nu am realizat ce a spus doar dupa un moment , nu stiam daca sa fug sau sa stau , asa ca am ales sa stau . *am inceput sa plang* 

-Te rog nu-mi face rau , eu nu ti-am facut nimic . *spun eu printre lacrimi* 

S-a ridicat si a dat sa plece pe unde a venit (pe geam evident care eu am uitat sa il inchid) si i-am spus : 

-Tu esti demonul noptii  ? 

Singurul raspuns pe care l-am primit a fost inainte de a sari pe geam si anume : 

-Mi se mai spune si asa . 

Si dupa nu l-am mai vazut . Acelasi soc pe care l-am trait acum o saptamana , cate se mai pot intampla ? Poate fi ceva mai rau de atat ? Sigur ca poate . . 



Ziua ești tu , noaptea sunt EUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum