Capitolul 11. Rosen Made-inapoi in trecut

39 1 0
                                    

Il i-au de mana si pasim impreuna in mormant coborand scarile pana cand ajungem.In timp ce mergem el imi strange mana ca si cum ar fi pe punctul de a ma pierde desi acest lucru nu e posibil.

"Aaa Rosalinda?"

"Da?"

"Pentru ce am venit noi aici?"

"Iti amimtesti motivul pentru care eu stau in acel camin, in acest camin si mi-am schimbat infatisarea?"

"Aa nu tocmai, doar foarte putin. Imi poti explica inca odata?"

"Este simplu. De unde sa incep? Familia mea a avut un accindent, apoi toti prietenii nostri au avut acelasi accident."

"Despre ce vorbesti? De asta ti-ai schimbat numele?"

"Nu prostutule, ma chema deja asa. Doar ca eu nu-l prea foloseam, caci nu imi placea. Cum spuneam, dupa ce familia au avut acelasi accident, adica tori au ars in proria casa. Am ramas numai eu si cu tine. Dar imi era teama sa mai dau ochii cu cineva, lumea ar fi pus prea multe intrebari si ar fi facut si mai multe speculatii. Apoi cand imi jeleam existenta gandindu-ma la ce pot face, a aparut aceasta fata care ne cunostea pe toti si care stia totul despre noi. Ce era de facut? Mi-a spus ea ce pot face si cum ii pot aduce inapoi pe toti, mai exact cum pot da timpul inapoi si sa repar tot. Mi s-a parut o idee nebuneasca, dar eram dispusa sa incerc orice, dar ghici ce? Trebuia sa astept, altfel daca as fi facut-o atunci as fi fpst dominata de sentimente mult prea puternice. Acum intelegi?"

"Da,in mare parte da. Dar de ce eu? Eu ce treaba mai am?"

"Harry, noi doi trebuie sa facem asta pentru ca noi suntem singura lor sansa. Te iubesc daca asta vroiai sa stii si nu regret ca am fost impreuna, dar imi vreau prietenii si familia inapoi."

"De ce trebuiau trandafirii si colierul? Deja ai unul."

"Stiu asta dar cu colierul ne putem intoarce inapoi si trandafirii simbolizeaza dragostea de care nu ne putem atinge in aces caz. "

"Cum de ai ascultat-o pe acea fata?"

"N-a fost usor, deoarece m-am contrazis cu ea de mai multe ori la rand. Apoi intr-un final am renuntat si rolurile s-au inversat. Ea incepuse atunci cu insistentele. Am acceptat intr-un final si mi-a spus cum trebuia sa fac ca totul sa mearga."

"Cum?"

"Trebuia sa astept pana la urmatoarea luna plina si sa ma imbrac in negru. Mi-a spus ca nu pot face asta singura deoarce nu sunt stabila emotional si nici cand voi fi nu va fi prea bine. Desta am nevoie de tine pentru a ma sustine din toate punctele de vedere."

Ajunsi la capatul drumului i-am mai spus lui Harry un ultim lucru inainte sa intram pe usa din fata noastra.

"Ma iubesti?"

"Normal."

"Atunci trebuie sa te gandesti numai la mine si la momentul accidentului pentru a nu ne pierde. Ai grija Harry ei nu ne vor recunoaste. Pentru ca eu trecut 5 ani si noi suntem varianta batrana de atunci ."

"Stiu acest lucru si cam tot ce ai spus pentru ca acea fata a venit si la mine." spune lasandu-ma fara cuvinte."Te iubesc, July, sau Rosalinda aau oricum te-ar chema. Ti-am spus esti a mea, nimic nu ne poate dobora daca ramanem impreuna."

Simteam ca imi dau lacrimile, dar trebuia sa ma abtin. Vreau acea viata inapoi nu aceasta viata, plina de oamenii mai mult decat ciudati.

"Haide sa merge." spune incercand sa deschida usa.

Rosen Made

Asa se numea acest mormant, e cel mai de jos. E singurul in care bate luna plina. Si mai avem mai putin de 15 minute pana la ecplisa.

Am pasit amandoi inauntru si iata-l, colierul era acolo si ea era acolo. Era ca acum 5 ani, nici macar n-a imbatranit vreun an.

"Ma bucur sa vad ca a-ti venit amandoi."

"Si noi ne bucuram ."

"Deci dupa toate acestea se vor termina, eu nu voi mai fi. Dar colierul va ramane la voi. Pentru ca presimt ca veti avea nevoie de el."

"Tu cum de n-ai imbatranit ca noi?" intreb realizand ca a vorbit iar gura fara mine.

"Scuze n-am..."

"E in regula. Nu ma deranjeaza. Dar nu cred ca pe tine ar trebui sa te intereseze aspectul acesta. Adica daca te gandesti bine, ce iti pasa cum de eu n-am imbatranit daca eu voi disparea dupa ce toate se vor fi terminat."

"Corect."

"Continunad. Tot ce ai tu de facut este sa stai in dreptul eclipsei impreuna cu el, cu colierul in mana gandindu-va la accidentul acela. Dupa asta ve-ti fi dusi inapoi in timp si sa nu va mirati cand va veti vedea copiile din trecut. Aveti grija totusi, caci daca va ganditi la altceva veti fi transportati acolo, totul depinde de voi si de sinceritatea voastra. Succes!" spune si cu asta se retrage.

Harry si cu mine n-am mai stat pe ganduri, am trecut sub eclipsa atunci cand era in puterea ei, amandoi gandindu-ne si concentramdu-ne. Nu stiu de ce, dar nu ma puteam concentra caci ma gandeam numai la petreceri si la faptul ca una ar fi tocmai buna in momentul asta.

Deodata lumina ne orbeste pe amandoi, eu tinandu-l mai strans pe Harry de mana si el pe mine la fel.

♦♦♦♦♦♦

Londra, Anglia 1975

Era acest club de noapte si dinspre el muzica bubuia destul de tare. Femei cu coafuri complicate si rochii elegante cu pene in par se indreptau catre acest club. Barbati mai parsivi si perversi se indreptau spre acel club tinandu-se dupa damele ce coborau din masini scumpe duhnind a parfum de la un kilometru departare.

Eram tot in rochia mea negra si el era tot in costumul sau, dar parca ceva se schimbase.

Unde ajunsesem?

Un ziar vechi era pe jos, asa ca l-am ridicat si cand am citit data insciptionata pe el mi-am marit ochii de uimire. Eram tot in Anglia, doar ca cu vreo 20 de ani sau poate chiar mai mult inapoi in timp.

"Cred ca ceva e gresit." spune dupa un timp.

"Crezi?" il intreb sarcastica.

"De ce suntem aici? Eu m-am gandit doar la acel accident. Tu nu?"

"Ba da, doar ca..." spun si simt ca vreau sa dispar in acest moment.

"Doar ca ce? O petrecere nu? La asta te-ai gandit, asa-i?" spune frustrat.

"Da, asa e" spun cu rusine in glas.

"Stiam eu." spune trecamdu-si mana prin par.

"De unde?"

"Pentru ca si eu am facut la fel."

N-am mai spus nimic doar am inaintat impreuna cu el inspre club. Inauntru o melodie specifica anilor 70', caci aici ne aflam, se auzea dinspre o trup.

Timp de o jumatate de ora am dansat amandoi ,nepasandu-ne ca eram intr-un timp strain.

Love problemsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum