Capitolul 15. Dificultati(1)

15 0 0
                                        


Harry's POV

Imi doream sa o gasim pe Anelise atat de tare, din atat de multe motive. Ea este cheia tuturor problemelor noastre. Cred ca ea vine din viitor. Insa am o banuiala cu privire la ea, dar nu pot sti inca daca e asa sau nu. Nu vreau sa-i spun lui July pentru ca altfel s-ar ingrijora mai tare.

"Nu stiu exact." spun nesigur, privirea fiindu-mi atintita pe drum.

Ajunsesem deja la marginea orasului si eu inca nu stiam in ce parte ar trebui sa mergem.

"Sa ne gandim putin." spune dupa un timp blonda de langa mine. "De fiecare data cand am avut nevoie de ea, am gasit-o la capela." spune serioasa privind inainte.

"Ai dreptate, dar astazi ea a fost la Escobar."

"Stiu, dar tocmai asta nu inteleg. Ea a venit fara sa ii cerem noi. Deci cum iti explici ca a aparut atunci la bar si apoi cand te-ai dus dupa ea disparuse deja. In mod normal, asta e imposibil."

"Nu stiu ce sa spun. "

"Gandeste-te doar, daca eu as fi fugit tu m-ai fi vazut. Si nu numai tu, dar si restul personalului si clientii si securitatea. Asa ca, cum iti explici ca atunci cand ea a pasit pe usa a disparut?" ma intreaba perplexa.

"N-am nici cea mai mica idee, Sherlock." spun incercand sa o fac sa se detensioneze.

"Propun sa mergem la capela. In 1975 acea capela inca nu era construita, iar peste 5 ani va fi deja destul de folosita."

"Asta insemnand ca?"

"Ca e in perfecta stare de folosire si o putem vedea pe Anelise."

"Ok, Rosalinda." spun incet, aproband usor.

"Cum mi-ai spus?"ma intreaba surprinsa.

"Nimic, nu ti-am spus nimic."

"Uiti poate ca am un auz deatul de fin, dezvoltat si pot oricand sa-mi dau seama ce spui." spune superioara spre mine.

Pufnesc in semn de nemultumire. Nu i-am mai raspuns pana la cimitir, cu toate ca m-a stresa intr-una sa-i spun. O mai cheama si Rosalinda, chiar ea mi-a spus asta, sau imi va spune.

Am ajuns in scurt timp la cimitir si am oprit masina expirand profund. M-am intors apoi sprea ea, fixand-o cu privirea si incercand s-o linistesc.

"Esti pregatita?"

"Cum adica?"

"Adica, esti pregatita pentru ce va urma? S-ar putea ca intrand in acea capela ceea ce vom afla sa ne surprinda intr-un mod cu totul neasteptat. "

"De ce spui asta?"

"Am un feeling in legatura cu ceva. Dar tot ceea ce vreau sa stiu este daca esti pregatita?" o intreb serios.

"Asa sper,sa mergem." imi spune si pune pe manerul usii pentru a o deschide.

Am iesit din masina in acelasi timp, dar eram ingrijorat pentru ea. Intr-un fel stiam ce urma sa se intample, dar nu-mi putea da seama ce. Nu puteam sa-i spun exact, teoria mea inca nu era finalizata. Aveam jurnalele cu noi in geanta lui July. La un moment dat aveam sa le folosim. Dar eu vroiam sa o fac acum. Imi doream prea tare sa aflu ce s-a intamplat cu noi atunci, cu mine mai ales.

Eram pregatit sa-i cer jurnalul meu, cand July s-a oprit brusc.

"De ce te-ai oprit?" spun nedumerit.

Nu mi-a raspuns, insa a inceput sa fuga inspre capela. Am fugit si eu dupa ea, dar parca era prea departe. Apoi m-am uitat la copaci si pamant si ceva mi se parea ciudat. Intorcandu-mi cpaul in spate mi-am observat masina si atunci mi-am dat seama ca eu inca stateam pe loc. Dar cum era posibil? Cimitirul cred ca era de vina, aici s-au intamplat cele mai multe lucruri.

Love problemsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum