July's POV
Mi-am luat chitara in brate si am inceput sa cant cateva acorduri. Ma uitam prin caietul cu cantece prin care scriam de obicei si nu-mi placeau toate cantecele. Majoritatea sau chiar toate erau scrise de altcineva. Asa ca m-am pus jos si am incercat iar sa cant ceva ritamt dar si placut auzului in acelasi timp. Mi-a iesit bine doar cateva secunde. Apoi m-am oprit caci totul mergea intr-o directie proasta, rau de tot.
>>>
Am vorbit cu fetele si am reusit sa facem un concert la bar. Am vorbit si cu managerul Criss si a fost de acord ca pentru aceasta seara Escobar sa fie rezervat doar adolescentilor. Vom sustine un concert, daca biletele se vor vinde. Asta va fi peste 3 zile, timp in care o sa pregatim niste melodii care speram sa ridice profitul localului. Cat timp am lipsit nu a cantat nimeni in locul meu, in locul trupei noastre asa ca profiturile au inceput sa scada. Sa speram ca lucrurile se vor imbunatati.
-Cu 72 de ore in urma-
Ma trezesc buimaca pe patul din dormitorul meu. Aveam o usoara senzatie de deja-vu pentru ca eram iar imbracata in tricou si pantaloni scurti. Dar exista o diferenta fata de atunci si acum. Usa s-a deschis si pe ea a intrat cineva, un barbat.
Harry.
Era imbracat altfel fata de cum l-am gasit cand eram in bucatarie. Atunci imi aduc aminte de faptul ca numai stiu nimic de atunci. Iar am adormit, nu?
"Hei.." ma saluta, venind spre mine si sarutandu-ma sinplu.
"Buna." spun si ma simt ceva mai bine, datorita sarutului.
"Esti bine?" ma intreaba precaut si vizibil ingrijorat.
"Da, cel putin asa cred. Ce s-a intamplat?" intreb nemaiputand sa ma abtin.
"Ai lesinat si eu nu stiam ce trebuie facut. Asa ca te-am adus aici sus si am chemat-o pe dr. Gilbert. Ea m-a linistit oarecum, spunandu-mi ca este normal ceea ce ti se intampla. Ai dormit o zi de atunci, daca vroiai sa stii." imi spune mutandu-se dupa scaunul pe care statea pe pat alaturi de mine.
L-am luat in brate, desi eram inca socata. Iar dormisem, dar de data asta mult mai putin. Incep sa ma intreb de ce mi se intampla asta. Nimeni nu mi-a spus pana acum ce am si cred ca o cadere de calciu nu este tocmai raspunsul. Cred ca o sa vorbesc cu Harry mai tarziu despre asta.
"Harry?"
"Da?"
"Iti amintesti ceva de atunci?" intreb cu teama in voce.
"La ce te referi?"
"La accident, la Doctor, la tot ceea ce s-a intamplat."
"Da." spune simplu.
"Serios?"
"Normal. Dar mi-am adus aminte in momentul in care erai tu in coma. Stii ca defapt tu n-ai fost la scoala atunci, nu?"
"Nu?!" intreb nevenindu-mi sa cred.
"Da. Doctor Who a facut asta posibil. Uite cum facem: te schimbi, mananci ceva si apoi mergem sa ne intalnim cu Ray, fetele si ...Niall." imi spune uitandu-se intr-un punct fix.
Nu cred ca ii convine ca Niall...defapt numai conteaza. Nu vreau sa fiu trista, am indurat destule pana acum.
"Harry? Pana mergem, vrei te rog frumos sa iesi afara ca sa ma pot schimba?" intreb afisandu-i cea mai dulce fata de catel plouat.
"Poftim? Nu e ca si cum nu te-as mai fi vazut goala, iubito." imi spune, afisand un zambet pervers.
Asa o fi dar am nevoie de putina intimitate.
CITEȘTI
Love problems
Fanfiction"Dragoste cu probleme" este povestea Juliei Spears,fiica celebrei Britney Spears. Este o adolescenta in varsta de 17 ani si fiindca mama ei este vedeta si tatal manager ea este nevoita sa calatoreasca mereu. Călătoria ei o aduce înapoi în Londra, un...
