Love problems

Capitolul 20. Totul prinde contur

Author's POV

Era si este de a asemenea sa spui ca totul va fi usor in final. Ei bine, nu va fi si asta o stim cu toti. Dar si July si Harry o stiu. Ei s-au departat unul de celalalt, pentru un motiv...inexistent. Era destul de greu pentru ca dupa coma lui July, Harry era ocupat cu trupa. Se pregateau sa lansenz o noua piesa si un nou album, dar fiindca era asa distras mereu apareau certuri mereu. Un bun motiv ca Zayn sa-si doreasca o perioada de respiro. Destul de ok, nu? Doar ca fanii n-au reactionat tocmai cum trebuie. Asa ca media a facut in fel si chip lucrurile. Pana la urma baietii au pus la cale un plan. Urmatorul album, concertele si turneul pentru albumul ce urma sa fie prezentat fara Zayn. Intre Zayn a semnat contracte pe un anumit termen si a luat o pauza de la trupa. Tot One Direction se numeste si Zayn Malik va fi mereu binevenit. Toate directionerele stiu asta, e cel mai clar lucru, precum cristalul.

Dar acum nu e vorba despre Zayn si 1D, ci despre iubitii nostri Harry&Julie. Harry primise si el o scrisoare, tot de la July, fiind aproximativ la fel doar ca nu mentiona prea multe lucruri pe care sa le inteleaga. Intelegea doar un lucru, un lucru tare si clar: trebuia sa vorbeasca iar cu July. Trebuia sa se ajute reciproc daca vroiau sa-si aminteasca totul. Asa ca au decis impreuna sa vorbeasca.

Ajunsi la Starbucks si pusi fata-n fata, nu prea stiau ce sa spuna. Nu vroiau sa spuna prea multe bazaconii. Si deodata in difuzoarele Starbucks-ului se auzi melodia lui Meghan Trainor-Lips are movin. Daca asta nu era un semn de sus, atunci nici eu numai stiu.

Ascutand versurile, au zambind simultan. July a inceput sa fredoneze, batand darabana pe masa. Asteptand ca al ei capuccino sa se raceasca, caci era prea fierbinte incepu sa cante indemnandu-l astfel pe Harry sa cante si el cu ea. Era singurul lucru mai bun de facut de cat sa vorbeasca despre ei si despre ceea ce se petrecea. Dar asta inseamna tragere de timp, evitarea inevitabilului pe scurt.

Dupa ce melodia lua sfarsit, ei erau mai bine insa asta nu dura mult. July era totusi incapatanata sa discute cu Harry despre lucrurile importante, asa ca numai pierdu timpul. Chiar in clipa deschise gura , telefoanele lor au sunat simultan si astfel discutia era iar amanata.

July se intreba atunci ca daca melodia lui Meghan Trainor fusese un indemn, asta insemna ca su etul telefoanelor era o bataie in retragere. Ofta si isi scoase telefonul din geanta, uitandu-se la apelant. Era un numar necunoscut, dar nu dura mult apelul. Cinci secunde si mesajul aparu si el. Un mesaj ciudat.

"Ai facut ce trebuie? Scrisoarea si restul? Sper ca ai procedat corect." scria in mesaj.

Problema era oarecum dubla. Amandoi primisesera acelasi mesaj si nu stia niciunul cine era expeditorul. Si-au ridicat privirile in acelasi timp, erau terifiati caci nu intelegeau cine stia despre scrisori. Cine era acea persoana. Era prima data cand ei primeau un astfel de mesaj. Unul extrem de derutant, dar si data era la fel. Fusese trimis acum cativa ani. Cum de era posibil asa ceva?

"Ai scrisoarea?" a intrebat-o Harry incepand sa caute in geaca sa neagra ca smoala.

"Dar tu?" ii raspunse ea.

"Nu e frumos sa raspunzi la o intrebare cu o intrebare, iubito." spuse si pusese intentionat acel alint la sfarsit.

Adevarul era ca ii lipsea totul. Tot ce avea legatura cu ea ii lipsea. Acum cand era impreuna cu ea totul incepea sa prinda contur. Scrisoarea si restul, el stia ca asta era legat de ceea ce fusese inainte de accident si mai important de ceea ce fusesera ei inainte de accident.

Si ea sintea la fel, ii era dor de tot. Asa ca fara sa isi de-a seama ce fac, au impreunat scrisorile si acestea au inceput sa straluceasca impreuna cu ceasurile lui July din geanta. Manati parca de o forta invizibila si nestiind exact ce fac au continuat sa stea nemiscati, impreunandu-si mainile si gandindu-se ca isi doreau cu ardoare sa afle ce pierdusera de fapt.