Până la stele

Capitolul 29

    — Te simți mai bine? îmi șoptești.

    Casc adormită, întinzându-mi oasele.

    — Da, mi-a prins bine puiul de somn.

    Îmi întorc privirea spre tine, văzând că tu deja ai ochii lipiți de mine. Mă trag mai aproape de tine, întinzându-mă peste pieptul tău bine făcut, și-ți ascult bătăile calmante ale inimii. E melodia mea preferată. Degetele tale se pierd câteva momente mai târziu în părul meu, jucându-te cu câteva șuvițe șatene. Închid ochii, savurând micul nostru moment. Ador când te joci cu părul meu.

    — Îți este foame? Mă duc imediat să îți fac ceva de mâncare și un ceai. Ți-ar prinde bi...

    — Nu-mi este foame, Aiden! te opresc eu din vorbit. În plus, mă simt bine acum și, la ultima verificare, nu sunt oloagă.

    Chicotești ușor.

    — Vreau doar să te faci bine, Eva.

    Îmi ridic privirea spre tine, pierzându-mă pentru o secundă scurtă în verdele electrizant al ochilor tăi.

    — Simpla ta prezență îmi este îndeajuns pentru a mă face bine.

    Tremur toată atunci când te apleci și îți lipești, pe neașteptate, buzele de ale mele, sărutându-mă blând și tandru. Stomacul mi se strânge de plăcere, și îți răspund imediat la sărut, mișcându-mi buzele peste ale tale. Oftezi ușor în sărut, ronțăindu-mi ușor buza inferioară.

    — Ce ai vrea să facem azi? mă întrebi când te desprinzi de buzele mele.

    — Ar trebui să merg să cumpăr cadouri, însă nu am chef să mă dau jos din pat.

    — Ți-am mai spus, iubito, nu trebuie să îmi cumperi nimic. Tu ești cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu mi-l putea oferi, chiar dacă nu te merit.

   Mă încrunt ușor.

    — Nu spune asta! Bineînțeles că mă meriți. Ne merităm unul pe altul, chiar dacă, uneori, nu este totul roz între noi.

    — Crezi? mă întrebi, încet.

    — Știu sigur!

    Îmi înconjori trupul cu brațele, strângându-mă la pieptul tău.

*
 

  Am decis să ne petrecem seara uitându-ne la un film.

    Încă îmi aduc bine aminte perioada din liceu, când am văzut pentru prima dată un film împreună, iar degetele mâinilor ni s-au încrucișat, făcându-mi inima să-mi tremure în piept de emoții. Acea amintire pare foarte îndepărtată, însă, atunci când mă săruți pe tâmplă, îmi dau seama că totul a fost real. Că a meritat tot ce am trăit atunci, pentru că prezentul este unul ireal de frumos.