Până la stele

Capitolul 1

    Pun și ultima carte pe raftul din lemn al bibliotecii gigantice și mă reîntorc la birou pentru a completa câteva documente despre cărțile recent primite. Zâmbetul nu mi-a dispărut nicio secundă de pe buze, căci acesta este jobul la care mereu am visat — bibliotecară. Să fiu aici, printre rafturile pline cu cărțile autorilor faimoși, inspirând adânc mirosul atât de plăcut al paginilor recent tipărite, a fost visul meu dintotdeauna, însă niciodată nu am fost pe deplin convinsă că o să se împlinească. Dar, după trei ani în care am învățat pe brânci în facultate și am făcut multe ore de practică, am ajuns unde mi-am dorit: în Rai, căci altfel nu pot numi această bibliotecă. Rafturile din lemn ce se întind până în tavan și pe toată lungimea pereților, mesele și canapelele de lectură, cele mai mari titluri din istorie aflându-se în mâinile mele, toate acestea îmi aduc o bucurie imensă în suflet, căci nu m-aş vedea făcând altceva în această viață. Și nici în următoarea.

    Închid registrul câteva zeci de minute mai târziu și arunc o privire spre ceasul electronic de pe biroul maro, din lemn de nuc. Este ora cinci fără câteva minute, așa că mă ridic de pe scaun și îmi strâng lucrurile ce le pun în geanta neagră de piele, apoi îmi îmbrac paltonul roșu de catifea și pornesc spre ieșire. Arunc o ultimă privire în sala în care predomină cărțile și sting luminile, ca mai apoi să ies pe ușă și să o încui în urma mea. Mă îndrept spre parcare, acolo unde mașina mea neagră mă așteaptă și grăbesc pasul, căci rochia pe care o port nu este deloc călduroasă și nu face față frigului de la sfârșitul lunii octombrie. Deblochez rapid portierele și mă fac imediat comodă pe scaunul șoferului, pornind motorul și căldura după ce îmi las geanta pe scaunul pasagerului. Îmi cuplez centura de siguranță și o iau din loc, destinația fiind acasă, acolo unde o să te revăd când te întorci de la serviciu și o să mă cuibăresc în brațele tale călduroase.

    Ne-am mutat împreună la câteva săptămâni după nuntă, cumpărându-ne o casă doar a noastră în inima Boston-ului, nu foarte departe de locul unde am copilărit și am crescut. Anul ce a urmat a fost absolut minunat. Ne trezeam și pregăteam micul dejun împreună, apoi mergeam amândoi cu mașina ta la liceu, iar după terminarea cursurilor ne întorceam tot împreună. Ultimul an de liceu a fost extraordinar. Învățam împreună pentru examene și ne ajutam unul pe altul acolo unde nu ne descurcam și încercam să nu ne lăsăm distraşi, chiar dacă uneori eșuam și ajungeam sărutându-ne sau făcând dragoste, lăsând caietele și manualele să cadă pe podea, patul fiind doar al nostru.

    Apoi a urmat începutul facultății, fiecare având cursurile la ore și zile diferite, însă seara, când ne revedeam, petreceam tot timpul împreună. Ne îmbrățișam, ne sărutam, mâncam, învățam sau făceam proiecte împreună. Eram nedespărțiți. Ne ajutam unul pe celălalt să trecem peste tot stresul ce se acumula odată cu apropierea sesiunii și aveam grijă ca celălalt să aibe grijă de el. Uneori, nu aveam timp nici să mănânc, iar tu îmi preparai ceva rapid și gustos și mă hrăneai ca pe un copil. Chiar și acum o mai faci.

    Când ajung acasă, parchez mașina pe aleea casei, apoi cobor și blochez portierele. Pășesc pe pavelele gri și descui ușa, căci tu nu ai ajuns încă. Mereu eu ajung prima, căci locul unde lucrezi tu este puțin mai departe, la treizeci de minute de mers cu mașina, eu făcând doar zece până la bibliotecă, deoarece este tot în centrul orașului. De cum pășesc înăuntru, mirosul familiar de căpșuni îmi invadează nările și îmi face pielea de găină, chiar și după atât de mult timp. Amândurora ne-a plăcut mirosul din cabana bunicilor tăi, atunci când m-ai dus pentru prima dată acolo, și am decis să cumpărăm lumânări parfumate cu aroma de căpșuni și pentru casa noastră. Tu asociezi mereu această mireasmă cu cea a parului meu, dar eu îmi aduc întotdeauna aminte de prima noastră noapte de dragoste.

    Casa noastră are o mărime potrivită. De cum intri, este un spațiu ce este destinat pentru pantofi și un cuier unde ne punem gecile, pe partea dreaptă fiind treptele ce duc la etaj, acolo unde sunt două dormitoare, al nostru având baie proprie, o cameră pentru oaspeți, o altă baie, și alte câteva trepte ce duc spre Raiul meu propriu. În stânga scărilor este un mic hol ce duce spre sufragerie, acolo unde mă îndrept acum și mă așez pe canapeaua moale și maro, lăsându-mi geanta pe măsuța din sticlă din fața acesteia. Pe peretele ce este vis-a-vis de canapea se află plasma mare și neagră, sub aceasta fiind câteva rafturi făcute în perete unde mi-am pus câteva cărți și o ramă cu noi doi, din ziua nunții. Sunt în brațele tale și amândoi zâmbim fericiți către cameră, verighetele de pe degetele noastre inelare strălucind în bătaia soarelui. Buzele mi se arcuiesc când privesc din nou acea fotografie și îmi aduc aminte de fiecare moment din ziua nunții. În dreapta canapelei, la câțiva metri depărtare, se află șemineul pe care sunt găzduite alte fotografii cu noi — în ziua absolvirii liceului, respectiv facultății, cu noi doi și cu mama în ziua balului, iar ultima ne ilustrează pe noi, cu buzele lipite, pe plajă. În spatele canapelei se află ferestrele mari, din podea până în tavan, de lângă care coboară lin perdelele și draperiile, în dreptul lor fiind o masă unde luăm din când în când prânzul sau cina, de obicei când avem invitați. Câteva piese de mobilier sunt răspândite pe ici-colo, iar ușa ce duce spre bucătărie este pe același perete cu scările ce duc la etaj.

    Minute bune mai târziu, ușa de la intrare se aude, iar zâmbetul meu își face apariția iarăși. Mă ridic de pe canapea și merg spre locul unde te afli, așa cum fac mereu, ca să te întâmpin. În fiecare zi fac acest lucru — vin de le serviciu și aștept cuminte pe canapea până ajungi și tu acasă, apoi te întâmpin, iar tu mă iei în brațe după ce mă săruți apăsat și urci la etaj, acolo unde ne schimbăm hainele împreună și petrecem câteva momente de neuitat.

    Ochii îți sclipesc când mă vezi, iar buzele ți se curbează și îți deschizi brațele știind că o să mă arunc numaidecât acolo. Și asta și fac. Aleg ușor până la tine și îți sar în brațe, strângându-te tare.

    — Mi-a fost dor de tine! spunem în același timp.

    Te desprinzi, iar buzele tale le iau cu asalt pe ale mele, făcându-mi inima să tresară și bată nebunește. Ne mișcăm gurile în tandem, iar limbile ni se mângâie încet și al naibii de plăcut, aducându-mi fiori în tot corpul. Palmele tale îmi prind coapsele și le ridică, făcându-mă să îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei tale zvelte, apoi tu faci câțiva pași, urmând să urci scările încă sărutându-ne.

    — Aiden! suspin ușor când îmi muști buza inferioară.

    — Te iubesc, Eva! Enorm de mult!

    Vocea ta este răgușită și joasă și se pierde treptat printre buzele mele. Mă arunci în pat atunci când ajungem în dormitor, iar tu te postezi deasupra mea, mâinile tale dibace desfăcându-mi fermoarul rochiei, dând-o ușor jos, făcând loc buzelor tale moi ce îmi lasă săruturi umede.

    — Și eu te iubesc! murmur.