With you | Yeonbin

~Capitolul 1~

YeonJun se uita la noul buchet de flori, o lacrimă cotindu-se pe obraz, dar se grăbi să o șteargă.

—Din nou? -s-a auzit vocea lui Taehyun din spate.

—A lăsat la ușă... -a răspuns el cu tristețe.

—La naiba, YeonJun, cât de mult îl poți ierta?!

—Nu înțelegi... la tine și la BeomGyu totul e bine.

—Iar eu credeam că este normal... ca întotdeauna îți găsești niște nebuni. Dobitoc fără creier, îl voi ucide... -furios șoptea omega.

—El te va da jos cu un deget, așa că respiră.

—Nu-mi spune că-l vei ierta. -la această replică YeonJun doar își mușcase buza privindu-l. —Jun, câte șanse îi vei mai da? El doar te folosește.

—Dar el e sufletul meu pereche...

—Nu știi sigur, dacă îți place mirosul lui, nu înseamnă că sunteți suflete pereche.

—Dar mirosurile noastre chiar se potrivesc foarte bine...

—YeonJun, tu mereu îl ierți și după plângi. Haide mai bine să mergem la o plimbare, îți mai revii un pic.

—Nici nu știu ce să spun, dacă îl întâlnesc?

—Nu te gândi atâta la el! Eu nu am spus club, doar o plimbare în parc. -a râs Taehyun. —După vedem unde ne va duce viața...

—Nu, nu voi merge la club, nici nu te gândi la asta!

—Bine... -sa întristat Kang.

—După tine nici nu ai spune că ai soț.

—Am soț, dar el nu-mi interzice să mă mai relaxez uneori. Păi ce? Du-te și te schimbă!

—Merg așa. -a spus YeonJun.

—Nu, îți voi alege eu ceva mai frumos, în hainele astea nici fundul normal nu ți se vede! -inspectând garderoba prietenului său spunea Taehyun.

—BeomGyu nu-ți permite să te îmbraci așa și-ți dai drumul pe mine? -a râs el. —Nici eu nu am voie să mă îmbrac așa...

—Adică Shinwon poate să se distreze cu alții, dar tu nu poți purta blugi mulați? -spuse Taehyun cu ochii cât cepele.

—Nu pune sare pe rană... -se întristă YeonJun.

Tae i-a întins niște haine, iar cel mai mare nu i-a mai spus nimic. A îmbrăcat repede totul în timp ce se uita în oglindă. Blugii skinny și un pulover cu tăietura V arăta grozav pe băiat.

—Poate va fi mai bine fără acest decolteu... -a spus YeonJun.

—Iar eu cred că ești impecabil! -l-a îmbrățișat cel mai mic.

—Nu știu...

—YeonJun, uită-te la tine! Ești atât de frumos! Te subestimezi... Atâtea alfe visează să se întâlnească cu tine iar tu te oprești la acest ShinWon.

—Voi încerca, dar nu promit nimic.

—Ei bine... hai să ieșim odată!

Mergeau în parc când YeonJun primea din nou apeluri, dar el le tot respingea.

—Cine atâta te sună? Din nou Shinwon?

—Da... nu vreau să-i răspund.

—Păi, am vesti proaste. Chiar înainte este alfa ta.

De ei s-a apropiat o alfă înaltă privindu-l pe YeonJun.

—De ce nu-mi răspunzi la telefon? Și de ce ești îmbrăcat așa? -întrebase el.

—Eu nu vreau să-ți răspund și e treaba mea cum mă îmbrac.

—Haide să ne îndepărtăm... -luându-l de băiat de mână și l-a tras după sine alfa.

—ShinWon, dă-mi drumul! -și-a rupt din strânsoare mâna el privindu-l șocat.

—Te întreb din nou. De ce nu ai răspuns la telefon? Mi-am făcut griji.

YeonJun a râs și își trecu mâna prin părul albastru.

—Serios crezi că ai trimis din nou flori și totul e bine? M-am săturat să fiu înșelat!