With you | Yeonbin

~Capitolul 3~

YeonJun scăpase sticla de vin, ochii instantaneu se umplură cu lacrimi. A fugit din apartament trântind ușa, omega repede a chemat repede un taxi ce a venit instantaneu, se pare că era o mașină nu departe. A mers acasă, el nu dorea să vorbească cu el, nici măcar să-l vadă.

El s-a jurat și a promis că nu se va mai întâmpla niciodată, dar a spart din nou inima lui YeonJun.
Însă peste jumătate de oră, în ușă cineva bătea insistent.

—YeonJun! YeonJun, deschide! Știu că ești acasă! -continua să bată alfa dar băiatul doar plângea lângă ușă. —Dacă nu deschizi intru singur!

Văzând că băiatul chiar nu deschide, el a introdus codul intrând. ShinWon văzuse omega ce stătea pe canapea cu spatele la el.

—YeonJun, hai să vorbim. -s-a apropiat el dar băiatul brusc se ridică.

—Pleacă, nu mai avem despre ce să vorbim, nici nu mai vreau să aud nimic de tine...

El stătea cu spatele dar după voce era clar că a plâns.

—Iartă-mă... -îl îmbrățișă alfa dar YeonJun l-a împins și l-a privit cu ochii roșii de plâns.

—Du-te la omega cu care ai dormit și lasă-mă în pace! -a strigat el.

—Juny~... -l-a strâns la piept, cel mai mic încerca să se elibereze lovindu-l în piept.

—Dă-mi drumul! ShinWon! Lasă-mă în pace!

—Nu, ești al meu!

—Pleacă! -l-a împins el mai tare eliberându-se. —Am nevoie de timp, inima mea nu e de cauciuc! -striga băiatul.

ShinWon l-a privit încă o dată și a plecat. Rămânând singur, omega a căzut încet în jos plângând. El țipa rupându-și părul din cap ne înțelegând de ce persoana pe care o iubește îl trădează, și nu prima și nici a doua oară. Nici nu mai poate numără a câta dată...

Toată noaptea a plâns și doar aproape de răsărit a adormit. YeonJun le-a scris celorlalți profesori de la studiou că nu va fi astăzi. Iar lângă ușă din nou un buchet de flori pe care l-a pus în vază lângă celelalte. Alfa mereu îi dădea flori când îl înșela sau cu ceva îl supăra pe cel mai mic.

YeonJun nu mai putea să se uite la aceste buchete și le-a dat jos de pe masă, vazele de cristal spărgându-se în mii de bucățele. În timp ce le strângea, un fragment i-a nimerit în mână astfel picături de sânge se prelingeau pe pielea albă. Omega repede și-a bandajat mâna și a strâns restul. În acel moment îl sunase ei Taehyun și el imediat a răspuns.

*—YeonJun, ce faci? La ce oră termini azi?*

—Nu am mers la lucru astăzi...

*—Ce s-a întâmplat? Te-ai îmbolnăvit? Vocea îți e ciudată.* -neliniștit a întrebat cel mai mic.

—Nu... totul este bine...

*—Să vin?*

—Nu, nu e nevoie, merg astăzi la tata...

*—Bine... sună-mă când vei fi liber.*

—Desigur! Mă deconectez.