With you | Yeonbin

~Capitolul 12~

............

—An nou fericit! -a explodat șampania i-ar omega-și acoperise urechile.

—Știi, ai fi putut s-o faci nu atât de epic... -zâmbi cel mai tânăr.

—Păi, ți-ai fi reamintit? Acesta e primul nostru an nou împreună. -îmbrățișându-și iubitul șopti alfa.

—Îmi amintesc absolut totul ce e legat de tine!

—Nu-mi vine să cred că totul e atât de perfect... în câteva săptămâni vom avea prima aniversare.

—Ții minte...

—Bine-nțeles că-mi amintesc! -luându-l în brațe exclamă Soobin.

—Îți vei mai lua liber? Chiar vreau să mai rămâi un pic cu mine...

—Din păcate nu pot. -oftă el. —Am luat deja o lună, am cerut mult asta.

—Te rog, încă puțin... -imploră băiatul cu ochii triști.

—YeonJuny~, nu cere ceea ce nu depinde de mine, am lăsat departamentul cu capul în jos și trebuie să mă întorc... Haide să nu stricăm seara. -sărutând omega tristă spunea Soobin.

După sărbători alfa s-a întors la muncă, și cum și se aștepta era totul foarte prost acolo. Toată lumea se relaxare în absența șefului, de aceea Choi trebuia să lucreze mult, astfel lăsând omega singură. Se ura pentru asta, dar nu putea să-și rezolve problemele mai repede.

Mult așteptat zi a aniversării venise și YeonJun se pregătise serios, alfa i-a promis că se va elibera mai repede și că va veni mai devreme acasă.
La șapte cina era deja gata și YeonJun își aștepta deja iubitul.

A făcut totul cum iubește alfa, a găsit chiar și lumânările relaxante, preferate ale lui Soobin ce erau destul de rare, dar cel mai mare tot nu apărea...

Omega nu putea număra deja de câte ori l-a sunat dar el nu răspundea, era deja demult trecut de miezul nopții dar omega tot aștepta. Și în sfârsit, mult așteptata sonerie!
YeonJun deschise rapid ușa și văzu alfa beat ce zâmbea.

—Iubire, sunt acasă! -se întinse Choi după un sărut dar fuse-se imediat împins.

—Soobin, ești beat! Unde ai fost? Și a cine miroși? -șocat întreba cel mai mic.

—YeonJuny~, haide nu acum, eu doar te iubesc atât de mult!

Alfa intră în apartament îmbrățișându-și iubitul. De la el mirosea a alcool și a alt ceva. Ochi începură să-l doară și YeonJun lăsă alfa în același loc dispărând în dormitor.

—YeonJuny~, unde te duci? Așteaptă! -privind băiatul ce-și strânge lucrurile abea de vorbea Choi.

—Nu mai am ce vorbi cu tine, plec. Când te vei trezi, să nu mă suni nici să nu mă cauți!

Luând valiza strigă YeonJun înainte de a pleca. Strada era întunecată și pustie. Omega porni mașina și fără a se gândi condu cu ochii în lacrimi spre casa părinților. I-a deschis tata cu părul dezordonat care se pare tot nu dormea.

—Y-YeonJun?! Ce s-a întâmplat? Intră! -spuse Jin neliniștit.

El și-a petrecut fiul până în sufragerie și l-a așezat pe canapea, încercând să-l calmeze.

—Fiule, liniștește-te... -îl mângâia pe spate SeokJin.

—Îl iubesc! Iar el ** a procedat astfel ** cu mine! Noi ** suntem suflete pereche! -și mai tare începe să plângă Jun.

—Yeony, liniștește-te și spune-mi ce s-a întâmplat...

—A venit acasă beat și mirosea a alt cineva de la el!

—Poate e o greșeală, nu cred că a putut face așa ceva.

—Nu, m-am săturat să fiu trădat! Nu voi mai ierta! -striga cel mai mic ne încetând să plângă.

—Gata, soare... nu plânge.

—Tată, vreau să plec... ca să nu-l mai văd. -încrezut spuse el.

—YeonJun, sunt sigur că există o explicație pentru tot, nu trebuie să faci decizii pripite.

—Dacă îl voi vedea mă voi întoarce. Dar nu vreau să sufăr din nou și să fiu înșelat!

Jin nu spusese nimic, neștiind ce să facă. El în totdeauna îi dădea sfaturi fiului său dar acum nu știa cum să-l liniștească și ce să-i spună.

—Voi pleca, cu primul zbor, departe... și dacă va veni, iar el sigur va veni, nu-i spune nimic. Spune-i că nu știi, că am dispărut, bine? -strângând mâna tatălui său spunea omega.

—Fiule, dacă vrei asta, atunci te voi ajuta, dar să știi că a fugi de tot nu este o soluție...