With you | Yeonbin

~Capitolul 17~

—Este târziu deja, haide să dormim... -spuse YeonJun cu tristețe.

—Tati, este supărat pe mine? -încet întrebă Sonwoo.

—Haide să facem baie, micuțule...

YeonJun a decis să nu răspundă, pentru că el însuși nu înțelegea ce simte. Omega dorea ca eu să fie fericiți împreună, pentru ca fiul lui să crească într-o familie completă, dar resentimentele se făcea din nou resimțite.

După baie, Jun încerca să-și pună fiul neastâmpărat în pat.

—Tati, pot pune o întrebare?

—Doar dacă după vei dormi. -a zâmbit blând el.

—De ce ești supărat pe father?

YeonJun a ezitat, dar totuși a continuat.

—Vezi, eu și father ne-am certat înainte ca tu să apari pe lume.

—De ce?

—Ai spus doar o întrebare. -încerca să zâmbească cel mai mare.

—Tati~, promit că voi fi băiat cuminte și-l voi asculta pe bunicul dacă va trebui să pleci...

—Poți să-ți spun doar, că father a făcut ceva foarte rău, iar acum dormi.

Omega și-a sărutat fiul în frunte strângându-l la piept.

—Te iubesc, Sonwoo...

Când băiatul a adormit, YeonJun s-a ridicat în liniște și a părăsit camera mergând la Jin.

—Nu a vrut să doarmă? -privind la ceas a întrebat cel mai mare.

—Da... de ce l-ai lăsat să intre?

—Trebuie să vă împăcați, Sonwoo e fiul lui și mai mult decât atât sunteți suflete pereche. Jocurile voastre cu supărări nu se vor termina cu bine! Uite-te la tine cât ești de slab! Ai mâncat măcar ceva azi?!

—Am mâncat... și faptul că sunt slab nu este legat în niciun fel de el. Am spus doar clar, că nu vreau să îl văd. Între noi, totul e terminat.

—Știi... când ai plecat, nu vroiam să-ți dau drumul. Dar te-am lăsat crezând că te vei întoarce în maxim o lună. Te-am ajutat să te ascunzi doar pentru că ești fiul meu și pentru că te iubesc. Mi-a fost greu să văd cum te distrugi. Dacă vrei să-mi știi părerea, Sonwoo merită o familie deplină, iar Soobin încă te iubește și nu te-a înșelat.

—De unde știi că nu m-a înșelat? -izbucni în lacrimi omega.

Jin dorea deja să se culce când a auzit ușa. Era ora zece seara și Namjoon s-a întors acasă.

—Iată, întreabă-l pe father! -a spus Jin ieșind deja din bucătărie.

—Sonwoo doarme deja? -întrebă alfa deschizând primii nasturi ai cămășii.

—Da...

—Și ce s-a întâmplat? Cine a fost pe la noi? Simt miros străin.

—Father... Știi ceva despre Soobin?

Doar pronunțând numele sufletului său pereche, YeonJun simți fluturi în stomac și o durere puternică.
Namjoon oftă greu și lăsându-și sacoul deoparte se așeză în fața fiului său.

—În seara aceea am fost cu el... Urma a fi promovat și am băut cu deja fostul lui șef...

—Atunci de ce simțeam mirosul unei alte omegi pe el?

—Ca să spunem așa, domnul Park a vrut să continue seara, Soobin a refuzat, deși era beat criță încă putea gândi. Eu l-am petrecut pe domnul Park până acasă și am ajuns foarte târziu... Erai deja aici când m-am întors.

—De ce nu mi-ai spus deodată? -zise cel mai mic plângând.

—Nu-ți amintești ce mi-ai spus când am încercat să-ți povestesc ceva despre el, sau doar să-l menționez?

—Îmi pare rău... Și mi se pare că tata este supărat pe tine.

—Da, știu. -recunoscuse alfa.

YeonJun îl auzi pe Sonwoo ce începu să plângă, așa că a fugit la el. Băiețelul stătea așezat, căutându-și tatăl.

—Hei, iubire, nu plânge... sunt aici... -omega și-a îmbrățișat strâns fiul sărutându-l în frunte și pe părul negru.

—Tati~... -scâncea omega vărsând lacrimi. —M-am trezit, dar tu ai dispărut...

—Acum sunt aici, așa că nu plânge. -încerca să șteargă ochii umezi YeonJun liniștindu-l. —Pe mine mă doare când plângi. Dacă nu te vei opri, atunci voi plânge și eu.

—Nu plânge, tati, doar fii alături!

—Bine...

YeonJun s-a întins lângă fiul său ce s-a lipit de el cât de strâns putea.
La douăsprezece, ceasul de pe mâna celui mai mare încet începu a vibra anunțându-l că este timpul și omega se ridică încet mergând la baie. Luă pe rând toate băncuțele, bând câte una sau două pastile pe rând. Omega se privi din nou în oglindă... burta plată, clavicule bombate, coastele ce puteau fi ușor numărate. Puteai învăța toată anatomia pe el.
YeonJun puse toate pastilele în dulapul îndepărtat, îmbrăcând hainele largi, se întoarse lângă omega mică se fosăia încet.