With you | Yeonbin

~Capitolul 13~

Soobin încet deschise ochii privind în jur. Era întins pe canapea îmbrăcat în hainele de stradă. Durerea de cap îngrozitoare i-a amintit cât de mult băuse, dar nu înțelegea ce se întâmplase și de ce în casă era atât  de liniște. Uitându-se la ceas, se gândi că YeonJun e la muncă, de aceea a decis să-i scrie un mesaj, dar telefonul îi era mort.

Alfa abia de s-a ridicat mergând la bucătărie pentru a bea niște apă, mahmureala îi era agravată de durere.

Capul se învârtea și el se așeză în bucătărie încercând să-și aprindă telefonul. După ce găsi încărcătorul în cel mai apropiat dulap, a reușit să reînvie telefonul mobil. Alfa era îngrozit de numărul apelurilor ratate, toate erau de la YeonJun. Mii de mesaje precum: "Unde ești? Îmi fac griji" sau "Ai uitat ce zi este astăzi?", iar acestea speriau alfa.

Amintindu-și că ieri a fost aniversarea lor, el și-a dat o palmă încercând să-și amintească unde a dispărut ieri. Soobin a fost cu procurorul general din Seoul și cu oameni foarte influenți din țară, deoarece urma a fi promovat și nu putea renunța.

Alfa s-a repezit în dormitor și descoperind că jumătate din lucrurile lui YeonJun a început să-l sune. Telefonul era în afara razei de acoperire ceea ce l-a speriat până la moarte. Cele mai importante lucruri ale lui Kim au dispărut, ca și stăpânul lor.

Choi a mai băut două pastile și a început să-l sune pe Jin, care la fel nu răspundea. Soobin se liniștea cu faptul că poate totul i se pare și omega sa nu a plecat nicăieri. El decise să meargă la studioul iubitului său, dacă se certau, ceea ce era foarte rar, YeonJun mereu era acolo.

Choi și-a parcat mașina în fața clădirii și a intrat asemeni unui glonte. Beta îl privea neînțelegător, lăsând totul din mâini.

—Soobin, ai nevoie de ceva? -întrebă el.

—Hoseok, am nevoie urgent de YeonJun!

—Nu este aici... -scurt răspunse tipul.

—Și unde este atunci? -ridicând tonul a întrebat neliniștit alfa.

—Ce se întâmplă aici? -răsună vocea moale a unei omegi care ducea o lecție în sala de alături.

—Kihyun! Tu știi sigur! Unde e YeonJun al meu? -apucând omega de umeri, îl scutura pentru a primi un răspuns.

—Nu e aici, și mi-a spus că nu va apărea în curând. Dar ce s-a întâmplat? Nu știi unde îți e sufletul pereche?

—Cine atunci va avea grijă de studio? -ignorând întrebările continua alfa.

—Deocamdată, pe mine. - a spus Kihyun simțind cum a fost eliberat.

—Dacă apare, anunță-mă!

După această frază, a părăsit imediat clădirea urcându-se rapid la volan. Se îndreptă cu viteza ridicată, spre casa părinților lui YeonJun.

Alfa a ieșit din automobil cu pași rapizi spre conac. În câteva minute îi deschise omega cu brațele încrucișate si privirea străpungătoare ca o sabie ascuțită.

—Bună ziua, YeonJun este acasă? -cu îngrijorare și încredere întrebă cel mai mic.

—Bună, nu e aici. -a răspuns serios Jin.

—Domnule Kim, spuneți-mi vă rog unde este!

—Sunt foarte dezamăgit de tine și nici nu mă voi gândi să-ți spun ceva.

—Domnule Kim, chiar am nevoie să vorbesc cu el! -implora alfa.

—Din păcate, e imposibil.

—Cum adică?

—A plecat și nu se va întoarce în timpul apropiat. Și este doar vina ta. -și-a înfipt degetul în pieptul alfei Kim.

—Cum a plecat? Unde a plecat? Când?!

—M-a rugat să nu spun nimănui. -păstrând același ton rece, a spus Jin.

Alfa se ghemui, acoperindu-și fata cu mâinile, nu credea că totul se va termina așa și că el e vinovat în toate.