~Capitolul 14~

51 10 11
                                    

Soobin se ridică, uitându-se din nou la omegă.

—Domnule Kim, îmi pare rău, pot să explic totul...

Jin râde - sarcasm:
—Să explici? Ce să-mi explici? Că l-ai înșelat?! -strigă cel mai mare. —Este deja târziu! Ar fi trebuit să te gândești mai devreme!

Kim a vrut să închidă ușa, dar din nou a fost oprit.

—Stați! Eu nu l-am înșelat! Cuvântul procurorului! Spun adevărul!

—Nu m-ai înțeles? Sau trebuie să-ți spun ceva mai modern? Poți să mergi în toate cele patru părți ale lumii!

Omega trânti ușa, lăsându-l pe Subin spulberat. El abea ajunge la mașină ezitând să plece.

Alfa a lovit volanul de câteva ori începând să țipe. Lacrimile de la sine curgeau pe obrajii lui lăsându-și capul pe volan și expirând profund încerca să se calmeze.

Jin urmărea totul prin camerele de luat vederi instalate pe teritoriu, ca și cum ar trece și el prin tot ce simțea alfa de ploaie.

Când Choi și-a mai revenit un pic, a condus spre casă. Totul a devenit atât de rece fără YeonJun, încât nu mai dorea să trăiască. Dar nu renunța, de aceea a decis să-l sune pe cel mai bun prieten al omegii. Taehyun știe sigur unde el a plecat.

După bipurile aparent interminabile, i s-a răspuns în cele din urmă.

*—Da, ascult.*

—Salut, Taehyun, ce mai faci? -a încercat să înceapă conversația cât mai ușor posibil.

*—Nu-ți voi spune unde s-a dus YeonJun.* -a răspuns băiatul.

—De unde știai că asta te voi întreba?

*—M-a avertizat YeonJun, de aceea la revedere.*

—Stai, Taehyun! Așteaptă! Transmite-i măcar că îl iubesc!

Omega a închis imediat, lăsându-l pe Soobin în aceeași neînțelegere. Iar în piept, parcă ceva se strângea și inima era străpunsă de mii de lame ascuțite. El a căzut pe podea începând să plângă.
Deși alfele trebuie să fie puternice, ei sun la fel oameni și ei la fel suferă...

A doua zi trebuia să meargă la muncă, a fost promovat și a preluat un alt birou. Alfa mergea ca o fantomă fără față, alertând-ul pe Kai. Erau prieteni încă de la universitate se cunoșteau foarte bine continuând să vorbească strâns.

—Ascultă, Soobin, ce ți s-a-ntâmplat? Mergi din colo-n-coace de parcă mori, răspândești peste tot tristețe. -zâmbind a spus băiatul.

—Tot este okay...

Chiar dacă sunt prieteni, lui Soobin nu-i plăcea să împărtășească ceea ce i se întâmplă în viața personală. Dar HyuningKai înțelegea totul prin mimică, că totul nu este nici pe aproape Okay.

—Poate te pot ajuta cu ceva?

—Știi? Poate și poți! -a spus alfa ridicându-se din fotoliu. —Judecătorul principal are un fiu și el este sufletul meu pereche, află unde este acum! -a comandat repede Choi.

—Stop, ce? Ai suflet pereche și ai tăcut?! Și plus este fiul domnului Kim?! -în șoc întreba cel mai mic.

—Nu-i asta important acum! Află repede, știu eu că ai cunoscuți mai mulți ca mine!

—Bine~, prieten se mai numește... -mormăia sub nas alfa ieșind din cabinet.

Soobin a zâmbit înțelegând că poate înțelege unde este acum omega sa. Deja de o săptămână nu l-a văzut și sentimentul vinovăției îl mânca dinăuntru. Îi lipsea prezența lui, mirosul, zâmbetul... totul!

Aproape de seară a intrat din-nou Kai cu un zâmbet satisfăcut.

—Ai aflat ceva? -întrebă Choi cu speranță.

—Chiar ești un nesimțit Soobin! Vă întâlniți de un an, locuiți împreună și nu mi-ai spus miei nici un cuvânt! -spuse băiatul surâzând.

—Nu mai trage motanul de ouă și spune-mi unde-i!

—Liniștește-te, cu o săptămână l-au prins camerele de luat vederi în aeroport.

—Unde a zburat?

—Informația este pusă sub secret de cineva de mai de sus, și cred că acel cineva este judecătorul Kim.

—Te rog, Kai, află unde a zburat! -ceruse Soobin.

—Voi încerca...

În fiecare zi, el întreba știrile referitoare la YeonJun. Însă Namjoon ascundea absolut toate informațiile despre fiul său, deși alfa mergea la el și niciodată nu a putut afla nimic.

Soobin rămânea nopțile la muncă, deoarece nu dorea să se întoarcă acasă. Înaintea ochilor îi treceau toate zilele petrecute cu YeonJun. Din acea seară în restaurant, până în noaptea în care el a plecat.

Patru ani s-a bătut în pereți încercând să-și găsească sufletul pereche. Uneori îi simțea suferința și durerea iubitului său, medicii explicând totul prin faptul că relațiile dintre ei sunt atât de puternice încât se simt unul pe altul. Soobin simțea că lui la fel îi este rău și că omegei îi lipsea el, dar Yenjun continua să nu iasă la contact.

With you | YeonbinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum