16-Fără scăpare

81 8 39
                                    

~Următoarea zi~
Jungkook:
E weekend și îmi iau o pauză de la școală pentru a face o livrare. Am realizat că, de când cu Yoongi , nu m-am mai preocupat de "afacerea familiei " ...așa că am decis că e timpul să iau o pauză de la problemele sentimentale adolescentine (ce elitist par cu exprimarea asta). Totuși, mai încolo am realizat că nu pot pur și simplu să controlez universul, dar să o iau cu începutul. În ultimele săptămâni Taehyun și Soobin s-au ocupat de livrat în locul meu şi ,cum clientul de azi e un  client făcut acum două săptămâni, cei doi au venit cu mine pt a se asigura că ajung la locul potrivit și că îl recunosc pe client.  Ceruse niște droguri uşoare, medicamente de psihiatrie la care un om nu poate ajunge fără a avea o rețetă de la doctor, pe scurt alprazolam. Și livrarea a mers foarte ok până când...l-am văzut pe Yoongi pe stradă. Yoongi nu era deghizat în Yoonji, purta un hanorac negru larg ,blugi și bocanci,o costumație nu tocmai potrivită pentru alergat...și totuși el alerga. După el era un grup de 5 bărbați, înarmați cu bâte care păreau pregătiți să bată pe oricine ,în special pe Yoongi.  Eu eram în mașină și îi așteptam pe Taehyun și Soobin să-și cumpere înghețată for some reason.  Am făcut o alegere impulsivă care ulterior nu mi-a adus fericire. Pe scurt ,am pornit mașina și am mers în urmărirea lui Yoongi. Din fericire a fost ușor să-l găsesc ținând cont că era 12 noapte și ne aflam în partea "întunecată " a orașului . Mașina mergea cot la cot cu el așa că am deschis geamul și am zis :
-Treci în mașină, Yoongi!
-Ce că...spune șocat Yoongi.  Nu pot ,nu vezi că îs ăia la 30 de metrii de mine!
-Exact de aia trebuie să vi în mașină! urlu eu deschizând ușa dinspre el . Sari în mașină ,pentru numele lui Dumnezeu!
Yoongi s-a uitat în spate ,a ezitat puțin și, printr-un salt ,s-a prins de scaun și a urcat în mașină, închizând ușa o dată ce s-a așezat.  Am călcat accelerația până în pământ și am luat-o cât mai întortocheat pe drum ca huliganii să nu ne poată urmării. După cam două minute am încetinit și am fost scos din transa adrenalinei de Given up de la Linkin Park, aka soneria de la telefon.  Am înjurat...știam exact cine mă suna.
-Unde ceapa mă-ti ești! Urlă Taehyun prin telefon.
-Ceva a intervenit,spun eu încercând să fiu calm . Vin imediat înspre voi ,nu vă mișcați!
Nu am stat să mai ascult cum mă ceartă și am închis telefonul repede. Am respirat ușurat. M-am uitat în spate rapid ca să mă asigur că nu mă urmărește nimeni . Am respirat ușurat și a doua oară, de data asta uf-ul meu fiind acompaniat de Yoongi, care a răsuflat și el. Brusc mi-am dat seama, Yoongi era cu mine în mașină, nu avea scăpare. Eram momentul perfec să vorbim despre situația noastră fără ca el să poată fugi.
.
.
.
Notă: Scuzați-mă că am postat abia acum!!!! Am fost într-o până inspirațională pt că, unu la mână, am lucrat la altă carte , și doi la mână nu știu în ce direcție vreau să duc cartea asta...am decis că nu o fac mai lungă de 30 de capitole deci trebuie să mă gândesc unde mă îndrept cu povestea. Mulțumesc că ați aștept  și îmi pare rău că sunt un autor rău.  Cu  scuze simpcere ,Autor-kun 🥺

Hate?-Yoonkook mafia auUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum