Hate?-Yoonkook mafia au

4-Fără mască

Jungkook:
Nu mă așteptam ca fix primul nostru client de aici să mă atace. Din păcate Soobin nu a putut să îmi fie azi alături la livrare pentru că el și Taehyun erau plecați cu noua lor clasă la pizza pentru a se cunoaște mai bine. În momentul în care mi-a răsucit mana am știut că de data asta va trebui să mă apăr. Pentru prima oră în ultimii ani a trebuit să mă folosesc de toate cunoștințele mele de arte marțiale. Nu știu cum ,dar am întors situația în favoarea mea pentru un moment . Apoi brusc , când l-am întrebat pe tip cine la trimis mi-am primit un șut în burtă ,iar impactul m-a făcut să-mi las garda jos , așa că tipul a reușit să se elibereze de mine. N-am vrut să devin și mai violent așa că am încercat să vorbesc frumos cu el.
-De ce îmi faci asta? Cine te-a trimis? Chiar n-am chef de bătaie.
-Din păcate pentru tine eu am chef , spune băiatul și mă apucă de guler.
-Atunci nu voi lupta înapoi, am spus eu hotărât.
Știu câteva lucruri legate de psihologie , așa că știam că replica mea îl va domoli .
-Ce plictisitor poți fi ,a spus dându-mi drumul.
Stătea cu spatele spre lumină așa că singurul lucru pe care îl puteam observa la el era numai culoarea părului și faptul că purta ochelari , fața lui era acoperită cu o mască,iar ochii nu puteau fi observați de la lumina foarte slabă.
-O să-ți zis doar atât ,spune în timp ce îmi dă masca jos de pe față. Vorbește cu liderul tău și spune-i că nu e loc numai de o mafie în Seul. Dacă vrea să ni se alăture , foarte bine . Dacă nu , ar trebui să plecați.
Și uite așa a dispărut în negura nopții. Când am ajuns acasă i-am povestit lui Hobi totul cu speranța că va găsi o soluție.
.
.(în dimineața următoare)
.
M-am trezit ca în fiecare dimineață la ora șase pentru a merge la alergat. Înainte de a ieși din casă am realizat că am rămas fără ramen în casă , așa că după trei ture de alergat prin cartier am decis să merg la magazin pentru a cumpăra cel puțin un pachet pentru fiecare frate.
La colțul străzii e un magazin 24/7 și am decis să-mi fac cumpărăturile de acolo. Era prima dată când cumpăram de acolo așa că mi-a fost greu să găsesc ce îmi trebuia. M-am enervat la un moment dat . Am vrut să întreb un angajat când, ieșind de după niște rafturi , m-am ciocnit cu cineva.
-Îmi pare rău ...am spus eu repede ca apoi să mă opresc din cauza faptului că m-am uitat la persoana respectivă.
-Ai grijă pe unde mergi ,spune vocea lui răgușită și groasă.
În fața mea era un băiat atât de frumos că mă făcea să plâng. Tenul era palid și curat , era puțin mai scund decât mine ,părea slab dar puteam observa mușchii mâinilor foarte bine definiți , ochii ca și de pisică îmi dădeau sentimentul că l-am mai văzut undeva. Părul lui era decolorat și vopsit ,de asemenea părea că tocmai se trezise . L-am văzut aplecându-se ,aparent își scăpase ochelarii. Atunci când și i-a așezat pe față s-a uitat direct la mine . Brusc am văzut cum expresia lui facială se schimba. Aveam impresia că îl cunoșteam de undeva și că și el mă cunoștea. Am făcut contact vizual ceva timp fără să vorbim până când l-am întrebat dacă știe unde pot găsi ramenul.
-A ,scuze ,spune rupând contactul vizual. Ești nou pe aici ,nu? Hai să-ți arăt.
-Mulțumesc , spun când ajungem la raft . Apropo,cum te cheamă?
Băiatul mi-a zâmbit.
-Nu mă așteptam să nu ști numele vecinilor de vis-a-vis. Sunt Yoongi!
Și astfel a plecat la casă să plătească.
Hmm... pentru un motiv sau altul băiatul acesta frumos îmi amintea de cineva. Hmm...oare de cine?
.
.
.
Notă: capitolul următor pe luni. Cum vi se pare? Cu multă dragoste, Autor-kun 💜