Iniţierea

Capitolul 4

Se pare că viaţa mea chiar i-a o întorsătură uriaşă. Parcă tot universul e împotriva mea azi. O zi mai buna ca asta nu era. Zău. Cum de toate astea se pot întampla în mai puţin de 24 de ore? Mai întâi alergatul prin pădure, casa, visul, mama, lănţişorul, mutarea şi la final bomba cea mare, suntem urmăriţi. Şi în plus nici nu îmi pot aminti ce căutam în pădure la ora aceea. În momentul de faţă nici nu aş fi surprinsă dacă ar vrea să ne şi omoare.

Sângele îmi clocoteşte în vene şi nu pot sta o secundă locului. Îmi vine să urlu la ei şi să le zic să se ducă naibii sau oriunde or vrea, numa nu după noi.

Mă uit la tata care se concetrează intens la drum şi stă liniştit şi calm în scaunul lui. Cum poate să reziste?

-Cum poţi fi aşa calm?

Nici nu se uită la mine, doar stă şi se holbează în faţă, la drum.

-Pune-ţi centura şi încearcă sa nu zbori afară din maşină, spune tata.

Ce? Mă încrunt la el. Cum naiba să zbor afara din maşină când şi un melc ne-ar întrece.

Tata se întoarce preţ de o secundă cu faţa la mine şi ochii lui îmi transmit fulgere, zicându-mi să îl ascult şi să nu pun întrebări.

Mă supun ordinului şi trag de cureaua centuri încercând să o fixez bine. Nici nu apuc să o las liberă din mâini că imediat dau cu capul de geam. Frânarea bruscă şi rotirea la stânga m-au făcut să îmi bubuie capul tare.

-Ţi-am zis să te ţi bine, spune tata puţin iritat.

Apuc mânerul de deasupra capului meu cu mâna dreaptă iar cu cealaltă mă ţin bine de scaun.

Îmi întorc privirea în spate şi văd ferariul negru imediat în urma noastră. Cu coada ochiului îl văd pe tata apăsând câteva butoane din bord, ce nici măcar nu erau acolo acum zece secunde.

Mâinile i-au zburat în stânga şi dreapta şi au ieşit doua monitoare, unul mic aflandu-se pe bord iar altul mai mare între noi. Mă simt ca în fast&furious.

-Ce sunt alea? Îl întreb curioasă.

-O să vezi imediat, îmi spune cu un rânjet diabolic pe faţă. Ţine-te bine!

Încerc să mă ţin mai strâns de mâner, dar palma mi-a transpirat deja şi asta nu mă ajuta prea mult. Urăsc când se întâmplă asta.

Încerc să îmi găsesc aerul când maşina mă afundă prea adânc în scaun, iar gura mea se deschide automat şi scoate un ţipăt. Tata a accelerat atât de puternic încât inima mi-a urcat în gât şi bătăile ei pompau acum până pe limbă. Mâna îi zbura mereu pe schimbătorul de viteze.

Mă uit pe fereastră iar maşina trece pe lângă copacii mult prea repede decât ar fi trebuit. Era o senzaţie de nedescris, incredibilă şi înfricoşătoare în acelaş timp.

Am auzit un poc iar oglinda laterală s-a spart în mii de bucăţi. Un alt poc a lovit maşina. Am scos un ţipăt şi mi-am pus mâna la gură.

-La naiba! spune tata furios.

Ăştia chiar trag în noi.

Tata deschide torpedoul şi scoate de acolo ceva mare şi negru. Un pistol. Lasă în jos geamul de la uşă şi dă să se aplece peste el. Doar nu vrea să facă asta. Nu le poate face pe amandouă deodata.

Îşi scoate mai întai capul şi cu o mână ţine pistolul iar cu cealaltă conduce. O maşină trece pe în viteză pe lângă noi, aproape ciocnindu-ne şi făcând accident. Tata îşi retrage capul înapoi în maşină şi înjură în barabă.